Avem ce-avem și ce-am avut,
Și vom avea ce n-am făcut.
Când lași pe alții să te-ndrume,
Iar tu te-mbeți râzând prin lume,
Nu-ți mai căta prin buzunare
Port'felu' de-altădat'. Dispare.
L-au șterpelit când, liniștit,
Țineai paharul sprijinit.
Îl ai, desigur... digital,
Cu acte-n cloud și ideal.
Iar pașaportul, ce frumos,
E democratic... întors pe dos.
Când, obosit, te prinde somnul,
Ei vin încet, fără de zgomot,
Te-ntind frumos și te descalță
Și, grijulii, te-așază-n baltă.
Iar când te scoli, nedumerit,
Cu hainele leoarcă, ud fleașcă,
Privești în jur și buimăcit:
— Ce-am ajuns? În ce-am nimerit?
Și eu vă-ntreb, privind mirat:
Noi chiar atât ne-am îmbătat?
Să bem cu-atâta nepăsare,
Până la propria uitare?
Să ne uităm libertatea?
Să nu mai știm ce e dreptatea?
Aveam destul. Aveam cât trebuia.
Ba chiar prea mult... și poate de aceea
Am risipit, fără să știm,
Tot ce-am primit, fără să fim.
Și iată ce ne-a mai rămas:
Avem ce-avem și ce-am avut,
Și vom avea...ce n-am făcut.