Eu, o, norocitule sultan, nu îți voi spune decât puține vorbe astăzi, întrucât sunt oleacă zaifa și, de altminteri, înțelepții ne povățuiesc scurtenie în vorbele noastre.
Află, dar, o, Măria Ta, că Safian a spus: „Dacă sufletul ar sălășlui în inima omului, omul ar avea aripi și ar zbura lesne la rai!”
Și tot Safian a spus: „Cu adevărat să știți că numai faptul de a privi chipul cuiva bătut de urâciune este păcatul cel mai greu împotriva cugetului!”
Și, după ce spuse aceste două minunate rostiri, copila se trase îndărăt în mijlocul soațelor sale. Atunci păși înainte cea de a patra fetișcană, care avea niște șolduri falnice, și grăi: