Snoava ne-a fost lăsată de Abul-Aina care spune:
Stam într-o seară pe terasa casei la reveneală, când auzii o sporovăială de femei pe terasa casei de alături. Femeile care vorbeau erau cele două soții ale vecinului meu. Fiecare avea câte un drăguț care le aducea alte răsfățuri decât boșorogul lor de soț. Drăguțul uneia era un flăcău frumos, încă fraged și cu buzele și obrajii rumeni, abia adumbriți de închipuirea unui pufușor; pe când drăguțul celeilalte era un bărbat copt și împodobit cu o barbă mare și deasă. Or, cele două vecine ale mele, neștiind că sunt auzite, tocmai vorbeau despre meritele drăguților lor. Una zicea.
În clipita aceasta a istorisirii sale, Șeherezada văzu că se luminează de ziuă și, sfioasă, tăcu.
Dar când fu cea de a trei sute șaptezeci și șaptea noapte spuse:
Una zicea:
— O, soro, cum de-ai putea să înduri pe sâni atingerea aspră a bărbii drăguțului tău, ori mustățile care îți înțeapă obrajii și buzele când te sărută? Cum de scapi de fiecare dată nejulită și nevătămată? Crede-mă, soro, schimbă-ți drăguțul și fă ca mine: ia-ți un flăcăiaș cu obrajii acoperiți de un pufușor dulce ca poama și cu buzele moi de să ți se topească în gură când îl săruți. Pe Allah! Acela are să-ți aducă din plin, în locul bărbii de care duce lipsă, destule alte bucurii!
La aceste cuvinte, surata ei răspunse:
— Proastă mai ești, soro, și lipsită de pricepere și de dibăcie! Au tu nu știi că un pom nu este frumos decât încărcat cu frunzele lui, iar castravetele nu este bun decât când are crețuri și buburuze? Ce poate fi mai urât pe lume decât un bărbat spân ca napul? Află, dar, că barba și mustățile sunt pentru bărbat ceea ce sunt cosițele părului pentru femeie. Lucru-i atâta de învederat, încât Allah Preaînaltul (slăvit fie el!) anume a zămislit în cer un înger care nu are altă sarcină decât să-l proslăvească pe Atoatefăcătorul pentru că le-a dăruit bărbaților barba și pentru că le-a înzestrat pe femei cu plete. Ce-mi tot spui tu să-mi iau de drăguț un tinerel fără barbă? Au tu crezi că aș primi vreodată să mă leg cu unul care, de-abia îmbrățișat se și desparte, de-abia încălzit se și răcește, de-abia prins se și desprinde, de-abia înălțat se și coboară, de-abia găsit se și pierde, de-abia început se și isprăvește, de-abia pornit se și odihnește, de-abia dezbrăcat se și îmbracă, și de-abia venit e gata să plece? Vezi-ți de treabă, soro dragă! N-am să mă despart niciodată de un bărbat care de-abia adulmecat se și întoarce, care când vine rămâne, când începe nu se oprește, când sfârșește nu se isprăvește, când te strânge te bucură, când asudă te cutremură, când dă nu se zgârcește, și când vrea poate!
Auzind aceste lămuriri, femeia care avea de drăguț un flăcăiandru strigă:
— Pe Domnul sfintei Kaaba! O, soro dragă, mi-ai stârnit ispita de a cunoaște și eu un om cu barbă!
Pe urmă Șeherezada, după o tăcere scurtă, spuse numaidecât: