În care Phileas Fogg îl lasă cu gura căscată pe servitorul său Passepartout
La ora șapte și douăzeci și cinci, după ce câștigase vreo douăzeci de guinee la wist, Phileas Fogg se despărți de onorabilii săi colegi și părăsi clubul. La ora șapte și cincizeci, el deschidea ușa casei sale.
Passepartout, care studiase cu conștiinciozitate programul, fu destul de surprins să-l vadă pe Mr Fogg vinovat de inexactitate, apărând, contrar obiceiului, la ora aceasta neobișnuită. După nota scrisă, locatarul din Saville-row nu urma să se întoarcă decât la douăsprezece noaptea precis.
După ce urcă în camera sa, Phileas Fogg îl strigă:
— Passepartout!
Servitorul nu răspunse; chemarea aceasta nu-l privea: nu era încă ora.
— Passepartout! repetă Mr Fogg, fără să ridice glasul.
Flăcăul nostru își făcu apariția.
— E a doua oară când te chem! observă stăpânul său.
— Păi nu-i ora douăsprezece! răspunse Passepartout, cu ceasul în mână.
— Știu, și de aceea nu-ți fac nicio mustrare, reluă Phileas Fogg. Peste zece minute plecăm spre Dover și Calais.
Pe fața rotundă a franțuzului se lăți un fel de strâmbătură; era limpede că nu înțelesese bine.
— Plecați în călătorie? întrebă el.
— Da, răspunse stăpânul său. Vom face ocolul pământului.
Passepartout, cu ochii căscați, cu sprâncenele ridicate peste măsură, cu brațele atârnând, cu trupul gata să se prăbușească, arăta în clipa aceea toate semnele uimirii dusă până la încremeneală.
— Ocolul pământului! murmură el.
— În optzeci de zile! întregi Mr Fogg. Așa că, vezi, n-avem o clipă de pierdut.
— Dar geamantanele?… făcu Passepartout, legănându-și fără voie capul de la dreapta la stânga.
— Niciun geamantan! Doar un sac de călătorie, cu două cămăși de lână și trei perechi de ciorapi; la fel și pentru dumneata. Restul vom cumpăra pe drum. Ia-mi mantaua și pătura de călătorie. Vezi să ai ghete bune. Adică… de altfel o să mergem puțin pe jos, sau chiar deloc. Haide!
Passepartout ar fi vrut să mai spună ceva, dar nu putu. Părăsi camera domnului Fogg, urcă în odăița lui, căzu pe un scaun și zise, folosind o frază destul de vulgară, de la el de acasă:
— A naibii treabă! Și eu care voiam să duc o viață liniștită…!
Apoi începu, mașinal, pregătirile de plecare. Ocolul pământului în optzeci de zile! Avea de-a face cu un nebun? Nu… Atunci era o glumă? Să mergi la Dover, bine! La Calais, fie! Asta nu putea, desigur, să-l supere pe bravul nostru flăcău, care de cinci ani de zile nu mai pusese piciorul pe pământul patriei. Poate și până la Paris ar fi fost o treabă bună, și, zău așa, ar fi revăzut cu bucurie marea capitală. Dar desigur, un gentleman așa de grijuliu cu pașii săi ar trebui să se oprească acolo… Da, fără îndoială! – și totuși nu era mai puțin adevărat că gentlemanul acesta, atât de lipit de casă până acum, iată-l că pleca, o lua din loc!
La ora opt, Passepartout avea gata modestul sac, care cuprindea îmbrăcămintea sa și pe a stăpânului său; apoi, cu cugetul încă tulburat el părăsi camera, a cărei ușă o încuie cu grijă, și coborî la Mr Fogg.
Acesta era gata. Avea sub braț o carte, Bradshaw's continental railway steam transit and general guide, care urma să-i furnizeze toate indicațiile necesare pentru călătoria sa. Luă sacul din mâna lui Passepartout, îl deschise și vârî înăuntru un teanc gros de bancnote frumoase care au curs în toate țările.
— N-ai uitat nimic? își întrebă Mr Fogg servitorul.
— Nimic, domnule.
— Mantaua și pătura mea?
— Iată-le.
— Bine; ia sacul. Și întinzând acest prețios obiect lui Passepartout, Mr Fogg adăugă: Ai grijă că aci sunt douăzeci de mii de lire (500.000 fr.)!
Passepartout fu cât pe aci să scape sacul din mână, ca și cum cele douăzeci de mii de lire ar fi fost în aur și ar fi avut o greutate uriașă.
Stăpânul și servitorul coborâră, și ușa de la stradă fu încuiată de două ori.
O stație de trăsuri se găsea la capătul străzii. Cei doi călători se urcară într-un cab, care se îndreptă repede către gara de la Charing-Cross, de unde pornea una din liniile societății de căi ferate „South-Eastern-railway”.
La ora opt și douăzeci, trăsura se opri în fața grilajului gării. Passepartout sări jos. Stăpânul său îl urmă și plăti vizitiul.
În clipa aceea, o biată cerșetoare, ținând un copil de mână, cu picioarele goale prin noroi, cu o pălărie zdrențăroasă de care atârna o pană mizerabilă, cu un șal sfâșiat aruncat peste zdrențe, se apropie de Mr Fogg cerându-i de pomană.
Acesta scoase din buzunar cele douăzeci de guinee câștigate la wist și le întinse cerșetoarei, zicându-i:
— Ține, femeie! Îmi pare bine că te-am întâlnit!
Apoi porni mai departe.
Passepartout simți că i se umezesc ochii; stăpânul său făcuse un pas spre inima lui.
Îndată după aceea, amândoi intrau în marea sală a gării. Aici Phileas Fogg îi porunci lui Passepartout să scoată două bilete la clasa întâi, până la Paris. Pe urmă, întorcând capul, îi zări pe cei cinci colegi de la Reform-Club.
— După cum vedeți, plec, domnilor! li se adresă. Feluritele vize puse pe un pașaport, luat anume în acest scop, vă vor permite să controlați la întoarcere drumul urmat de mine.
— Oh, domnule Fogg, nu era nevoie! răspunse politicos Gauthier Ralph. Ne încredem în onoarea dumitale de gentleman.
— E mai bine așa, spuse Mr Fogg.
Andrew Stuart observă:
— Nu uita că trebuie să fii înapoi…
— În optzeci de zile, întregi Mr Fogg, adică sâmbătă, 21 decembrie 1872, la ora opt și patruzeci și cinci de minute seara. La revedere, domnilor!
La ora opt și patruzeci, Phileas Fogg și servitorul său se urcară în același compartiment. La ora opt și patruzeci și cinci răsună fluierul locomotivei și trenul porni.
Noaptea era întunecoasă, iar de sus cădea o ploaie măruntă. Phileas Fogg stătea tăcut în colțul său. Passepartout, încă aiurit, strângea mașinal în brațe sacul cu bancnote.
Trenul nu depășise încă Sydenham, când el scoase un adevărat strigăt de disperare.
— Ce e? întrebă Mr Fogg.
— E că… e că… În grabă… În zăpăceală… am uitat…
— Ce?
— Am uitat să sting becul de gaz din camera mea!
— Ei bine, băiete, răspunse cu răceală Mr Fogg, becul arde pe socoteala dumitale!