În care se dovedește că, făcând ocolul pământului, Phileas Fogg n-a câștigat altceva decât fericirea
Da! Phileas Fogg și nu altul!
Ne amintim că la ora opt și cinci seara, aproape douăzeci și cinci de ore după sosirea călătorilor la Londra, Passepartout fusese însărcinat de stăpânul său să vestească pe reverendul Samuel Wilson despre o anumită căsătorie care trebuia să se oficieze chiar a doua zi.
Passepartout plecase, deci, încântat. El se îndreptă repede spre locuința reverendului Samuel Wilson, care însă nu era acasă. Firește, flăcăul așteptă, și așteptă cel puțin douăzeci de minute. Pe scurt, când ieși din casa preotului, ora era opt și treizeci și cinci. Dar în ce stare ieși! Fără pălărie, cu părul răvășit, alergând, alergând cum nu fusese văzut niciodată un om alergând, dând peste trecători, măturând ca o trombă trotuarele!
În trei minute era înapoi în casa de pe Saville-row, și se prăbușea, gâfâind, în camera stăpânului său, fără să poată scoate un cuvânt.
— Ce s-a întâmplat? îl întrebă Mr Fogg.
— Stăpâne! bolborosi Passepartout. Căsătoria… nu se poate…
— Ce spui?
— Nu se poate… mâine.
— De ce?
— Pentru că mâine… este duminică!
— Luni! răspunse Mr Fogg.
— Nu!… Azi… e sâmbătă.
— Sâmbătă? Imposibil!
— Ba da, ba da, ba da, ba da! strigă Passepartout. V-ați înșelat cu o zi! Am sosit cu douăzeci și patru de ore mai devreme… Dar acum nu mai avem decât zece minute…!
Spunând acestea, credinciosul servitor se ridică de jos, îl apucă pe stăpânul său de guler și-l trase cu o putere căreia nu te puteai împotrivi.
Phileas Fogg, luat astfel pe sus, ieși din cameră fără să aibă timp de gândire, ieși din casă, sări într-un cab, făgădui o sută de lire vizitiului dacă mâna repede – și după ce strivi doi câini și răsturnă cinci trăsuri în calea sa, sosi la Reform-Club.
Când intră în salonul cel mare, pendula arăta, după cum știm, ora opt și patruzeci și cinci…
Phileas Fogg făcuse ocolul pământului în optzeci de zile…!
Phileas Fogg câștigase rămășagul de douăzeci de mii de lire sterline!
Și acum, să vedem cum putuse un om așa de exact, așa de meticulos, să săvârșească o eroare de o zi? Cum de credea el, în seara când coborâse din tren la Londra, că e sâmbătă, 21 decembrie, când nu era decât vineri, 20 decembrie, abia a șaptezeci și noua zi de la plecarea sa?
Iată cauza acestei greșeli; ea e foarte simplă: Phileas Fogg câștigase, fără să bănuiască, o zi în programul său, și asta numai fiindcă făcuse ocolul pământului mergând către est; dacă, dimpotrivă, ar fi mers în sens invers, adică spre vest, ar fi pierdut o zi.
Într-adevăr, călătorind spre est, Phileas Fogg mergea în întâmpinarea soarelui, și astfel zilele scădeau pentru el cu patru minute la fiecare grad de longitudine străbătut. Or, cum circomferința pământului numără trei sute șaizeci de grade, e de ajuns să înmulțim aceste trei sute șaizeci de grade cu patru minute, ca să obținem matematic douăzeci și patru de ore – adică acea zi câștigată fără știință. Cu alte cuvinte, în timp ce Phileas Fogg, mergând spre est, văzuse soarele trecând la meridian de optzeci de ori, colegii săi de la Londra nu-l văzuseră decât de șaptezeci și nouă de ori. Așa se explică de ce, în ziua aceea, care era sâmbătă și nu duminică, cum credea Mr Fogg, ei îl așteptau în salonul Reform-Club-ului.
Faimosul ceasornic al lui Passepartout, care păstrase tot timpul ora Londrei, ar fi putut să înregistreze această diferență, dacă ar fi arătat nu numai minutele și orele, ci și zilele!
Phileas Fogg câștigase deci cele douăzeci de mii de lire. Dar cum pe drum cheltuise aproape nouăsprezece mii, rezultatul bănesc era neînsemnat. Numai că, așa cum s-a mai spus, în acest rămășag, ciudatul gentleman nu urmărise averea, ci numai lupta. De altfel, chiar cele o mie de lire rămase, el le împărți între cinstitul Passepartout și nenorocitul Fix, pe care era incapabil să-l urască. Numai că, pentru corectitudinea socotelilor, el reținu servitorului său costul celor o mie nouă sute douăzeci de ore de gaz consumat din vina acestuia.
În aceeași seară, Mr Fogg, tot așa de netulburat, tot așa de flegmatic cum îi era firea, o întrebă pe Mrs Aouda:
— Doamnă, acum vă mai convine căsătoria?
— Domnule Fogg, răspunse Mrs Aouda, ar trebui să vă pun eu această întrebare. Erați ruinat, iată-vă bogat…
— Iertați-mă, doamnă, averea mea vă aparține. Dacă nu v-ați fi gândit la căsătorie, servitorul meu nu s-ar fi dus la reverendul Samuel Wilson, eu n-aș fi aflat de greșeala mea, și…
— Iubite domnule Fogg!… exclamă tânăra femeie.
— Scumpă Aouda!… răspunse gentlemanul.
Se înțelege că slujba căsătoriei nu se putu face decât după patruzeci și opt de ore, și că Passepartout, mândru nevoie mare, strălucind de fericire, fu martorul tinerei femei. Oare nu merita această cinste el, care o salvase de la moarte?
Numai că a doua zi, în zori, flăcăul bătea grăbit la ușa stăpânului său.
Ușa se deschise și gentlemanul se arătă, liniștit ca întotdeauna.
— Ce este, Passepartout?
— Ce să fie, domnule? Am aflat chiar adineauri…
— Ce?
— Că puteam face ocolul pământului numai în șaptezeci și opt de zile.
— Fără îndoială! răspunse Mr Fogg. Dacă nu traversam India. Dar dacă nu traversam India n-aș fi salvat pe Mrs Aouda, ea n-ar fi soția mea, și…
Și Mr Fogg închise liniștit ușa.
Așadar Phileas Fogg câștigase rămășagul. El făcuse ocolul pământului în optzeci de zile! Pentru asta folosise toate mijloacele de transport existente, pacheboturi, trenuri, trăsuri, iahturi, vase de comerț, sănii, un elefant.
Ciudatul gentleman avusese prilejul să-și arate minunatele sale calități, sângele rece și punctualitatea. Dar mai departe? Ce câștigase de pe urma acestei călătorii?
Ce adusese cu el?
S-ar putea spune că nimic. Nimic? Fie! dacă nimic se poate numi o femeie minunată care – oricât ar părea de curios – făcu din el cel mai fericit dintre oameni!
Păi dacă-i așa, cine n-ar face ocolul pământului chiar pentru mai puțin…?
SFÂRȘIT
1 Salarizarea funcționarilor civili este și mai bună. Simpli asistenți, primul grad ierarhic, au 12.000 franci; judecătorii, 60.000 fr.; președinții de curte, 250.000 fr.; guvernatorii, 300.000 fr. iar guvernatorul general, peste 600.000 fr.