Care dovedește încă o dată inutilitatea pașapoartelor în raporturile cu poliția
Inspectorul coborî pe chei, îndreptându-se în grabă spre biroul consulului, unde, la cererea sa insistentă, fu introdus numaidecât.
— Domnule consul, zise Fix fără altă introducere, am serioase motive să cred că omul nostru se află pe bordul Mongoliei.
Și el povesti istoria cu servitorul și pașaportul.
— Bine, domnule Fix, răspunse consulul, nu mi-ar displăcea câtuși de puțin să văd mutra acestui pungaș, însă dacă el este cel bănuit de dumneata, poate că n-o să se prezinte la biroul meu. Unui hoț nu-i place să lase urme în trecerea sa – și de altfel formalitatea pașapoartelor nu mai este obligatorie.
— Domnule consul, stărui agentul, dacă este un om îndrăzneț, cum trebuie să bănuim, o să vină.
— Ca să-și vizeze pașaportul?
— Da. Pașapoartele nu servesc decât ca să încurce pe oamenii cumsecade și să ajute fuga pungașilor. Vă asigur că hârtiile omului nostru vor fi în regulă, dar sper că dumneavoastră n-o să le vizați…
— Și de ce nu? se miră consulul. Dacă pașaportul este în regulă, n-am dreptul să-i refuz viza.
— Totuși, domnule consul, trebuie neapărat să-l rețin pe omul acesta aici, până ce primesc de la Londra un mandat de arestare.
— A, domnule Fix, asta e treaba dumitale, eu însă nu pot…
Consulul nu-și sfârși fraza. În clipa aceea se auzi ciocănind la ușă, și băiatul de birou introduse doi străini, dintre care unul era, fără doar și poate, servitorul acela de pe chei.
Erau, într-adevăr, stăpânul și servitorul său. Stăpânul arătă pașaportul și-l rugă fără altă explicație pe consul să aibă bunătatea de a-l viza.
Slujbașul britanic luă documentul și îl citi cu luare-aminte, în timp ce Fix, într-un colț al biroului, îl cerceta, sau mai degrabă îl devora cu ochii pe străin.
— Dumneavoastră sunteți Phileas Fogg, esquire? întrebă consulul după ce sfârși lectura.
— Da, domnule, răspunse gentlemanul.
— Și omul acesta este servitorul dumneavoastră?
— Da. Un francez numit Passepartout.
— Veniți de la Londra?
— Da.
— Și unde mergeți?
— La Bombay.
— Bine, domnule. Știți că formalitatea vizei nu este trebuitoare, și că noi nu mai cerem să ni se prezinte pașapoartele?
— Știu, domnule, răspunse Phileas Fogg, însă prin această viză vreau să se constate trecerea mea prin Suez.
— Fie, domnule.
Și consulul, după ce semnă și puse data pe pașaport, aplică ștampila. Mr Fogg plăti taxele de viză, apoi, după ce adresă un salut rece, ieși, urmat de servitorul său.
— Ei bine? întrebă inspectorul.
— Ei bine, răspunse consulul, are aerul celui mai cumsecade om!
— Poate, însă nu asta ne interesează. Domnule consul, nu găsiți că acest flegmatic gentleman seamănă leit cu hoțul ale cărui semnalmente le-am primit?
— Ai dreptate, dar, vezi dumneata, semnalmentele…
— Eu, unul, vreau să fiu cu inima împăcată, răspunse Fix. Servitorul mi s-a părut mai puțin indescifrabil decât stăpânul. Pe deasupra este francez și n-o să-și poată ține gura. Pe curând, domnule consul!
Cu aceste cuvinte, agentul ieși și porni în căutarea lui Passepartout.
În acest timp, Mr Fogg, plecând de la consulat, se îndreptase spre chei. Acolo dădu câteva porunci servitorului său, pe urmă se urcă într-o barcă, reveni la bordul Mongoliei, intră în cabina sa și deschise un carnet în care erau însemnate următoarele: „Părăsit Londra, miercuri, 2 octombrie, ora 8 și 45 seara.”
„Sosit la Paris, joi, 3 octombrie, ora 7 și 20 dimineața.”
„Părăsit Paris, joi, ora 8 și 40 dimineața.”
„Sosit la Torino, prin Mont Cenis, vineri, 4 octombrie, ora 6 și 35 dimineața.”
„Părăsit Torino, vineri, ora 7 și 20 dimineața.”
„Sosit la Brindisi, sâmbătă, 5 octombrie, ora 4 seara.”
„Îmbarcat pe Mongolia, sâmbătă, ora 5 seara.”
„Sosit la Suez, miercuri, 9 octombrie, ora 11 dimineața.”
„Totalul orelor folosite: 158 și 1/2 sau în zile: 6 zile și 1/2.”
Mr Fogg înscria aceste date într-un itinerariu așezat pe coloane care indicau, de la 2 octombrie până la 21 decembrie, luna, data și ziua, sosirile reglementare și sosirile efective în fiecare localitate principală: Paris, Brindisi, Suez, Bombay, Calcutta, Singapore, Hong Kong, Yokohama, San Francisco, New York, Liverpool, Londra și care îi îngăduia să noteze avansul sau întârzierile rezultate în fiecare punct al parcursului.
Acest itinerar metodic avea astfel în vedere totul, și Mr Fogg știa în orice clipă dacă este în câștig sau în întârziere.
Deci în acea zi, miercuri, 9 octombrie, el înscrise sosirea sa la Suez, care corespundea cu sosirea reglementară, neînfățișând nici câștig, nici pierdere.
După aceea ceru să i se aducă dejunul în cabină. Cât despre ideea de a vizita orașul, nici măcar nu-i trecea prin minte, ca unul care făcea parte din acea rasă de englezi care își trimit servitorii să viziteze locurile pe unde trec.