În care Phileas Fogg, Passepartout și Fix își văd fiecare de treburile lor
În ultimele zile ale călătoriei, timpul fu destul de prost. Vântul crescu până ce ajunse foarte puternic, și cum bătea de la nord-vest, împiedica simțitor mersul vaporului. Rangoon, foarte instabil, se balansa serios, și călătorii erau îndreptățiți să poarte pică lungilor valuri sâcâitoare pe care vântul le ridica din larg.
În timpul zilelor de 3 și 4 noiembrie, marea a fost furtunoasă; vijelia sufla cu furie. Rangoon trebui să țină la capă o jumătate de zi, menținându-se cu elicea numai la zece ture și tăind valurile pieziș. Toate velele fuseseră strânse, dar chiar numai greementul gol șuiera înspăimântător în mijlocul rafalelor.
Firește, viteza vaporului scăzu simțitor și se putu deduce că el va ajunge la Hong Kong cu o întârziere de douăzeci de ore sau chiar mai mult, dacă furtuna nu înceta.
Phileas Fogg asista cu nepăsarea lui obișnuită la spectacolul acestei mări furtunoase care parcă lupta direct contra lui. Cu toate că o întârziere de douăzeci de ore putea să-i compromită călătoria, făcându-l să piardă vaporul de Yokohama, fruntea lui nu se umbri nicio clipă. Acest om fără nervi nu arăta nici nerăbdare, nici plictiseală. Ai fi zis că într-adevăr furtuna intra în programul său, că fusese prevăzută. Mrs Aouda, care vorbea cu el despre vremea neprielnică, îl găsea la fel de calm ca și mai înainte.
Fix însă nu vedea lucrurile la fel, ba chiar dimpotrivă: această furtună îi convenea. Mulțumirea sa n-ar mai fi cunoscut margini, dacă pe deasupra Rangoon ar fi fost nevoit să fugă din fața vijeliei. Întârzierile îi veneau în ajutor, căci îl obligau pe individul Fogg să rămână câteva zile la Hong Kong. În sfârșit cerul îi venea în ajutor cu vijeliile și rafalele lui! E drept că agentul era puțin bolnav, dar ce importă! El nu ținea seama de starea sa proastă, și când răul de mare îi frângea trupul, spiritul îi era cuprins de-o mulțumire fără margini.
Cât despre Passepartout, e ușor de bănuit că această încercare îl umplea de o mânie pe care și-o ascundea prea puțin. Până atunci totul mersese așa de bine! Pământul și apa păreau să fie devotate stăpânului său. Vapoarele și trenurile i se supuneau, vântul și aburii se uneau spre a-i ușura călătoria… Oare venise ora dezamăgirilor? Passepartout era așa de prăpădit, de parcă ar fi trebuit să dea din buzunarul său cele douăzeci de mii de lire puse rămășag. Furtuna îl scotea din fire, rafalele îl înfuriau și în această stare el ar fi biciuit cu dragă inimă marea nesupusă! Bietul băiat!
Fix îi ascundea cu grijă mulțumirea sa personală, și bine făcea, căci dacă flăcăul înfuriat ar fi bănuit secreta lui satisfacție, detectivul ar fi petrecut un neplăcut sfert de oră.
Tot timpul cât ținu vijelia, Passepartout rămase pe punte; firește, cum ar fi putut să stea la adăpost? El se cățăra pe catarge cu o îndemânare de maimuță, umplând echipajul de uimire, și dădea ajutor la toate manevrele.
Interoga de o sută de ori pe căpitan cu privire la schimbarea vremii, îi interoga pe ofițeri, pe mateloți, care nu-și puteau ascunde zâmbetul văzând un om așa de nestăpânit. Passepartout voia să știe cu orice preț câtă vreme avea să țină furtuna. De fiecare dată îl trimiteau la barometru, care nu voia să urce deloc. Flăcăul nostru scutura instrumentul, însă nici scuturările, nici înjurăturile cu care copleșea nevinovata mașinărie nu ajutau la nimic.
În sfârșit vijelia slăbi. În ziua de 4 noiembrie, starea mării se schimbă, iar vântul se roti două carturi mai la sud, redevenind favorabil.
Passepartout se însenină o dată cu timpul. Velele de jos putură să fie iarăși întinse și Rangoon își reluă drumul cu o frumoasă viteză.
Însă acum nu mai putea să recâștige tot timpul pierdut; lucrurile trebuiau luate așa cum erau. Pământul nu fu semnalat decât în ziua de 6, la ora cinci dimineața.
După socotelile lui Phileas Fogg, ar fi trebuit să sosească în ziua de 5. Aveau deci o întârziere de douăzeci și patru de ore, ceea ce însemna cu siguranță că pierduseră vaporul de Yokohama.
La ora șase, pilotul veni pe bord și se urcă pe puntea de comandă, ca să conducă vasul până în portul Hong Kong.
Passepartout era mort să-l întrebe dacă vaporul de Yokohama plecase, însă nu îndrăznea, căci voia să păstreze puțină speranță până în ultima clipă. El îi mărturisi neliniștea sa lui Fix, care, ca o vulpe șireată, încercă să-l împace, spunându-i că paguba lui Mr Fogg se reducea la nimica toată, de vreme ce putea să ia vaporul următor, dar această mângâiere stârni în Passepartout o mânie fără margini.
Dacă servitorul nu-și lua inima în dinți să ceară informații, în schimb Mr Fogg, după ce își consultă Bradshaw-ul, se apropie de pilot, care coborâse o clipă de pe puntea de comandă și îl întrebă cu un aer liniștit dacă nu știa când pleacă un vapor spre Yokohama.
— Mâine dimineață la ora fluxului, domnule.
— Ah! făcu Mr Fogg, fără să arate nicio mirare.
Pentru această veste bună, Passepartout, care era de față, l-ar fi cuprins pe pilot în brațe și l-ar fi sărutat: în schimb Fix ar fi vrut să-l strângă de gât.
— De ce vapor e vorba? continuă Mr Fogg.
— Carnatic, răspunse pilotul.
— Nu trebuia să plece ieri?
— Ba da, domnule. Însă a trebuit să repare una din căldări, de aceea și-a amânat plecarea pe mâine.
— Mulțumesc! răspunse Mr Fogg.
Apoi, cu pasul său de automat, coborî înapoi în salon.
Passepartout luă mâna pilotului și i-o strânse puternic, zicându-i:
— Domnule pilot, ești un om cumsecade!
Fără îndoială, pilotul n-avea să afle niciodată de ce răspunsurile lui stârniseră această izbucnire prietenoasă.
Un sunet de fluier îl chemă înapoi pe puntea de comandă, și punând mâna pe cârmă, el îndreptă vaporul printre flotile de jonci, tankasuri, vase de pescuit și nave de toate felurile, îngrămădite la intrarea portului Hong Kong.
La ora unu, Rangoon se afla la chei și călătorii debarcau.
Trebuie să admitem că în această împrejurare norocul îl ajutase pe Phileas Fogg în chip neobișnuit. Dacă n-ar fi avut nevoie de acea reparație la căldări, Carnatic ar fi ridicat ancora în ajun, și călătorii pentru Japonia ar fi trebuit să aștepte opt zile până la plecarea vaporului următor. E drept că Mr Fogg avea o întârziere de douăzeci și patru de ore, însă această întârziere nu putea să ducă la consecințe supărătoare pentru restul călătoriei.
Într-adevăr, vaporul care traversa Pacificul de la Yokohama la San Francisco avea legătură cu cel de la Hong Kong și nu putea să plece înainte de sosirea acestuia. Cât despre întârzierea de douăzeci și patru de ore cu care pleca la Yokohama, îi era ușor să o câștige în timpul celor douăzeci și două de zile cât durează traversarea Pacificului. Deci la treizeci și cinci de zile după plecarea sa din Londra, Phileas Fogg se găsea, cu o diferență de numai douăzeci și patru de ore, în condițiunile programului stabilit.
Carnatic urma să plece abia a doua zi la ora cinci dimineața. Mr Fogg avea în față șaisprezece ore spre a se ocupa de treburile sale, mai bine zis de cele care o priveau pe Mrs Aouda. Coborând de pe vapor, el oferi brațul tinerei femei și-o conduse la un palanchin. Întrebându-i pe purtătorii acestui ciudat vehicul despre un hotel, ei îi indicară Hotel-Club. Palanchinul porni, urmat de Passepartout – și după douăzeci de minute sosi la destinație.
Aici fu reținut un apartament pentru tânăra femeie, căreia Phileas Fogg se îngriji să nu-i lipsească nimic.
Pe urmă o vesti că pleacă numaidecât să-l caute pe acel negustor, ruda ei, în grija căruia urma s-o lase la Hong Kong. Totodată îi porunci lui Passepartout să nu părăsească hotelul până la întoarcerea sa, ca Mrs Aouda să nu rămână singură.
Gentlemanul ceru să fie condus la Bursă, unde un personaj ca onorabilul Jejeeh, socotit printre cei mai bogați negustori din oraș, nu putea să nu fie cunoscut.
Agentul de schimb, căruia se adresă Mr Fogg, îl cunoștea într-adevăr pe negustorul pars, însă acesta nu mai locuia în China de doi ani; după ce făcuse avere, se stabilise în Europa – pare-se în Olanda – ca urmare a numeroaselor legături pe care le contractase acolo în timpul când era negustor.
Phileas Fogg se reîntoarse la Hotel-Club. Îndată o rugă pe Mrs Aouda să-l primească, și, fără altă introducere, o vesti că onorabilul Jejeeh nu se mai afla la Hong Kong, ci că probabil locuia în Olanda.
La început, Mrs Aouda nu răspunse nimic. Își duse mâna la frunte, se gândi câteva clipe, apoi întrebă, cu glasul ei blând:
— Acum ce să fac, domnule Fogg?
— Foarte simplu, răspunse gentlemanul. Vino în Europa.
— Însă nu pot să abuzez…
— Nu abuzezi deloc, și prezența dumitale nu-mi stânjenește câtuși de puțin programul… Passepartout!
— Da, domnule.
— Du-te pe Carnatic și oprește trei cabine!
Încântat să-și continue călătoria în tovărășia tinerei femei, care se purta foarte atent cu el, Passepartout părăsi în grabă hotelul.