În care Fix n-are deloc aerul să cunoască faptele despre care i se vorbește
Rangoon, unul din vasele de pasageri ale Companiei Peninsulare și Orientale, folosit de Serviciul mărilor Chinei și Japoniei, era un vapor de fier, cu elice, cu un deplasament brut de o mie șapte sute șaptezeci de tone și cu o forță nominală de patru sute de cai. El egala în viteză Mongolia, nu însă și în confort. Astfel Mrs Aouda nu fu instalată așa de bine pe cât ar fi dorit Phileas Fogg.
Dar, la urma urmelor, nu era vorba decât de o călătorie de trei mii cinci sute de mile, adică de unsprezece până la douăsprezece zile, și tânăra femeie nu părea pretențioasă.
În primele zile ale navigației, Mrs Aouda și Phileas Fogg se cunoscură mai bine. De câte ori avea prilejul, ea îi arăta cea mai vie recunoștință. Flegmaticul gentleman o asculta cu deplină răceală, cel puțin în aparență, fără ca o intonație, un gest să arate din partea sa cea mai mică tulburare. Avea grijă ca tânăra femeie să nu ducă lipsă de nimic, o vizita regulat, la anumite ore, dacă nu să vorbească, cel puțin s-o asculte. Îndeplinea față de ea îndatoririle celei mai stricte politeți, însă cu grația ciudată a unui automat ale cărui mișcări ar fi combinate anume în acest scop. Mrs Aouda nu mai știa ce să creadă, însă Passepartout o lămuri oarecum asupra neobișnuitei firi a stăpânului său. El îi vorbi despre rămășagul care îl mâna pe acest gentleman în jurul pământului. Tânăra femeie surâse; dar la urma urmei el îi salvase viața, și ea nu putea să-l privească pe salvatorul ei decât prin prisma recunoștinței.
Mrs Aouda confirmă cele spuse de călăuza hindusă despre mișcătoarea ei poveste. Aparținea într-adevăr acelei rase socotită cea dintâi printre celelalte rase indigene. Mulți negustori parși făcuseră mari averi în Indii, cu comerțul de bumbac. Unul dintre ei, sir James Jejeebhoy, fusese înnobilat de guvernământul englez, și Mrs Aouda era înrudită cu acest bogat personaj care locuia la Bombay. Ea nădăjduia să găsească la Hong Kong pe un văr al lui sir Jejeebhoy, onorabilul Jejeeh; dar oare avea să-i ofere el adăpost și sprijin? Asta nu putea să știe.
Mr Fogg îi răspunse că nu trebuie să-și facă griji, căci totul se va aranja matematic! Chiar acesta era cuvântul lui.
Oare înțelegea tânăra femeie acest oribil adverb? Nu se știe. Totuși, ochii ei mari priviră adânc în ochii lui, ochii ei mari, „limpezi ca lacurile sacre ale Himalayei”.
Însă neînduplecatul Fogg, mai țeapăn ca niciodată, nu părea câtuși de puțin omul care să se arunce într-un asemenea lac.
Prima parte a călătoriei se desfășura în cele mai bune condițiuni. Vremea era blândă. Întreaga această parte a imensului golf, pe care marinarii îl numesc „Poarta Bengalului”, fu prielnică navigației. Rangoon ajunse curând la insula Andamana-Mare, cea mai însemnată insulă din grupul Andamanelor, al cărei pitoresc pisc muntos Saddle-Peak, înalt de două mii patru sute de picioare, se arată din depărtare navigatorilor.
Trecură foarte aproape de coastă, dar sălbaticii papuași nu se arătau de fel. Aceste ființe, deși aflate pe treapta cea mai de jos a civilizației, au fost totuși pe nedrept socotite antropofage.
Priveliștea insulelor e încântătoare. În primul plan se întind nesfârșite păduri de palmieri, de bambuși, de nucușoară, de tek, cu mimoze uriașe și cu ferigi arborescente, iar în spatele lor se înalță siluetele elegante ale munților. Pe țărmuri mișună cu miile acele prețuite rândunele de mare, ale căror cuiburi alcătuiesc un fel de mâncare foarte gustoasă în Imperiul Ceresc. Însă această priveliște cu aspecte atât de felurite, oferită de grupul Andamanelor, se pierdu repede și Rangoon se îndreptă cu viteză spre strâmtoarea Malacca, de unde urma să pătrundă în mările Chinei.
Dar ce făcea în timpul acesta inspectorul Fix, pe care o întâmplare atât de nenorocită îl silise să pornească în jurul lumii? La plecarea din Calcutta, după ce lăsase instrucțiuni ca mandatul de arestare, dacă sosea în sfârșit, să-i fie trimis la Hong Kong, el izbutise să se îmbarce pe Rangoon fără ca Passepartout să-l vadă, și spera să rămână așa nevăzut până la sfârșitul călătoriei. Într-adevăr, dacă ar fi dat nas în nas cu tânărul franțuz, i-ar fi fost greu să-i explice de ce se găsea pe bord, fără să trezească bănuielile acestuia, care îl știa la Bombay, însă inspectorului îi fu dat să reînnoiască vechea lui cunoștință cu flăcăul nostru, prin însăși logica împrejurărilor. Cum anume, vom vedea.
Toate speranțele, toate dorințele lui Fix erau legate acum de un singur punct din lume, Hong Kong, căci la Singapore vaporul se oprea prea puțin spre a-i da timp să opereze acolo. Deci la Hong Kong trebuia negreșit să-și aresteze hoțul, căci de nu, acesta îi scăpa fără speranța de a-l mai putea prinde vreodată.
Într-adevăr, Hong Kong era ultimul teritoriu englez pe care putea să-l mai întâlnească în drum. De acolo înainte, China, Japonia, America îi ofereau un adăpost aproape sigur individului Fogg. Dacă la Hong Kong găsea în sfârșit mandatul de arestare, care desigur venea pe urma lui, Fix avea să-și aresteze răufăcătorul și să-l dea pe mâna poliției locale, fără nicio greutate. Însă dincolo de acest oraș, un simplu mandat de arestare nu mai era de ajuns: ar fi trebuit un act de extrădare. De aici întârzieri, încetineli, piedici de toate felurile, de care pungașul putea să se folosească pentru a scăpa definitiv. În cazul când nu izbutea să facă nimic la Hong Kong, i-ar fi fost foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să mai întreprindă ceva cu oarecare șanse de izbândă.
„Deci, își spunea Fix în timpul lungilor ore pe care le petrecea în cabina sa, deci, sau găsesc mandatul la Hong Kong și atunci îl arestez, sau nu-l găsesc și atunci trebuie să fac totul pentru a întârzia plecarea hoțului! N-am izbutit la Bombay, n-am izbutit la Calcutta. Dacă nu izbutesc nici la Hong Kong, îmi pierd reputația! Prin urmare trebuie să izbutesc cu orice preț! Dar ce mijloace să folosesc, la nevoie, ca să întârzii plecarea blestematului de Fogg?”
Ca ultimă soluție, Fix era hotărât să-i împărtășească totul lui Passepartout, arătându-i în slujba cui era, căci, de bună seamă, tânărul franțuz nu putea fi complicele stăpânului său. Astfel lămurit și temându-se să nu o pățească și el, nu mai încape îndoială că Passepartout ar fi trecut de partea lui Fix. Însă aceasta era o cale primejdioasă, care nu trebuia luată decât în clipa când toate celelalte ar fi fost pierdute, căci un singur cuvânt suflat de Passepartout stăpânului ar fi compromis totul, definitiv.
După cum se vede, inspectorul de poliție se afla în mare încurcătură, când, deodată, prezența tinerei Mrs Aouda pe bord, alături de Phileas Fogg, îi deschise noi perspective.
Cine era această femeie? Ce concurs de împrejurări o adusese în preajma lui Fogg? Era limpede că nu putuse s-o întâlnească decât între Bombay și Calcutta. Însă în ce loc al peninsulei? Și o întâlnise numai din întâmplare, sau, dimpotrivă, el întreprinsese călătoria de-a lungul Indiei anume pentru a întâlni această ființă încântătoare?
Căci era într-adevăr încântătoare! Fix o văzuse, doar, în sala de ședințe a tribunalului din Calcutta.
E ușor de înțeles cât era de intrigat inspectorul de poliție. El se întreba dacă nu era vorba cumva de o răpire criminală. Da, asta trebuia să fie! Ideea i se înfipse în creier și el își dădu seama ce foloase putea trage din asemenea împrejurare. Fie că era măritată sau nu, tânăra femeie fusese răpită – și la Hong Kong faptul acesta putea să-i creeze răpitorului încurcături din care să nu mai iasă cu ajutorul banilor.
Însă nu trebuia să aștepte sosirea lor la Hong Kong.
Fogg avea prostul obicei să sară dintr-un vapor în altul, și, înainte ca lucrurile să fie puse la cale, el ar fi putut să ajungă departe.
Era important deci să vestească autoritățile engleze și să le semnaleze sosirea, ceea ce se putea face ușor, deoarece Rangoon avea oprire la Singapore, iar de aici exista o legătură telegrafică cu coasta chineză.
Totuși, pentru a putea lucra în mai multă siguranță, Fix se hotărî să-l iscodească pe Passepartout înainte de a întreprinde ceva. Știa că pe flăcăul acesta nu era prea greu să-l tragi de limbă, așa că socoti potrivit să iasă la lumină și să-i țină calea. Nu mai avea timp de pierdut; era în 30 octombrie și a doua zi Rangoon urma să sosească la Singapore.
Deci, în ziua aceea, ieșind din cabină, Fix se urcă pe punte, cu gândul să se apropie el cel dintâi de Passepartout, arătând firește cea mai mare surpriză. Tânărul franțuz se plimba la prova, când inspectorul se repezi spre el, strigând:
— Dumneata pe Rangoon?
— Domnul Fix pe bord! exclamă la rândul său Passepartout, nespus de uimit, recunoscând pe tovarășul său de călătorie de pe Mongolia. Ia te uită! Vă las la Bombay și vă găsesc în drum spre Hong Kong! Ce, faceți și dumneavoastră ocolul pământului?
— Nu, nu, răspunse Fix. Cred că am să mă opresc la Hong Kong, cel puțin câteva zile.
— Ah!… făcu servitorul lui Phileas Fogg, cuprins de uimire. Dar cum de nu v-am văzut pe bord de la plecarea din Calcutta?
— Mi-a fost rău, pe cinstea mea… Un fel de rău de mare… Am stat întins în cabină. Golful Bengal nu mi-a priit la fel de bine ca Oceanul Indian. Și stăpânul dumitale, Phileas Fogg, cum se simte?
— Cum nu se poate mai bine și mereu la fel de punctual cu planul lui de călătorie. Nicio zi întârziere! Ah, domnule Fix, nici nu știți că acum avem cu noi o cucoană tânără.
— O cucoană tânără? se miră inspectorul, ca și când n-ar fi înțeles nimic din ce i se spunea.
Firește, Passepartout nu trebuia zgândărit mai mult ca să-l pună la curent cu toată istoria. El îi povesti întâmplarea de la pagoda din Bombay, cumpărarea elefantului cu două mii de lire, istoria cu sutty, răpirea Aoudei, condamnarea suferită la tribunalul din Calcutta și eliberarea pe cauțiune. Fix, care cunoștea partea din urmă a acestor întâmplări, se făcea că nu știe nimic și Passepartout se lăsă furat de farmecul povestirii aventurilor sale, de vreme ce se afla în fața unui ascultător care îi arăta atâta interes.
— Dar, în sfârșit, întrebă detectivul, ce are de gând stăpânul dumitale cu această doamnă? Vrea s-o ducă în Europa?
— Nu, domnule Fix, nu! O vom da pur și simplu în grija unei rude a sale, negustor bogat din Hong Kong.
„Nimic de făcut!” își zise urmăritorul, ascunzându-și dezamăgirea. Apoi continuă cu glas tare:
— Un pahar de gin, domnule Passepartout?
— Bucuros, domnule Fix. Îmi pare bine că putem ciocni în cinstea întâlnirii noastre pe Rangoon.