Un articol din Daily Telegraph. Războiul ziarelor savante. Domnul Petermann îl susține pe prietenul său, doctorul Fergusson. Răspunsul savantului Koner. Parisul participă la evenimente. Diferite propuneri făcute doctorului
Daily Telegraph publică a doua zi, în numărul său din 16 ianuarie, un articol conceput astfel:
„Se va afla, în sfârșit, taina întinselor ținuturi ale Africii. Un Oedip modern ne va da cheia acestei enigme, pe care savanții a șaizeci de secole n-au putut-o descifra. Altădată, căutarea izvoarelor Nilului, fontes Nili quaerere, era privită ca o încercare nesăbuită, o himeră, un lucru irealizabil.
Doctorul Barth a ajuns până-n Sudan, pe drumul indicat de Denham și Clapperton; doctorul Livingstone și-a întins numeroasele și cutezătoarele sale cercetări de la Capul Bunei Speranțe până în bazinul Zambezi; căpitanii Burton și Speke au deschis civilizației moderne, prin descoperirea Marilor Lacuri, trei drumuri; punctul lor de întretăiere, punct la care n-a putut ajunge niciun călător, este însăși inima Africii. Spre el trebuie să tindă toate eforturile noastre.
Or, lucrările acestor îndrăzneți pionieri ai științei vor fi continuate prin cutezătoarea încercare a doctorului Fergusson, ale cărui frumoase explorări au fost deseori apreciate de cititorii noștri.
Acest curajos descoperitor își propune să străbată, în balon, toată Africa, de la răsărit la apus. După cum am aflat, punctul de plecare al surprinzătoarei călătorii va fi insula Zanzibar de pe coasta orientală. Cât despre punctul de sosire, numai Providența îl poate cunoaște.
Această explorare științifică a fost propusă, în mod oficial, ieri, la Societatea regală de geografie; s-a votat suma de două mii cinci sute de lire pentru acoperirea cheltuielilor de călătorie.
Îi vom ține pe cititorii noștri la curent cu această încercare, fără precedent în analele cercetărilor geografice.”
După cum era de așteptat, articolul făcu multă vâlvă. La început el stârni un val de neîncredere; doctorul Fergusson trecu drept o ființă pur imaginară, o născocire a domnului Barnum, care, după ce a lucrat în America, se pregătea să „facă” Anglia.
În numărul pe februarie al „Buletinului Societății de geografie” din Geneva apăru un răspuns glumeț, care își bătea joc în mod spiritual de Societatea regală din Londra, de „Traveller’s Club” și de morunul fenomenal.
Dar domnul Petermann, în ale sale „Mitteilungen”, publicate la Gotha, reduse la cea mai deplină tăcere ziarul din Geneva. Domnul Petermann îl cunoștea personal pe doctorul Fergusson și garanta pentru curajul cutezătorului său prieten.
Dealtfel, foarte curând, îndoiala nu mai fu posibilă. La Londra se făceau pregătirile de călătorie; fabricile din Lyon primiseră o importantă comandă de tafta, necesară construirii aerostatului; în sfârșit, guvernul britanic pusese la dispoziția doctorului vasul Resolute, condus de căpitanul Pennet.
În curând începură să vină de pretutindeni mii de scrisori de încurajare, se primiră felicitări. Se publicară pe larg amănuntele proiectului în „Buletinul Societății de geografie” din Paris; un articol important apăru în „Noile Anale de călătorii geografice, istorice și arheologice” ale domnului V.-A. Malte-Brun, iar o lucrare amănunțită publicată în „Zeitschrift für Allgemeine Erdkunde”, de către doctorul W. Koner, demonstra în mod strălucit posibilitatea explorării, șansele ei de succes, felul obstacolelor, imensele avantaje ale călătoriei pe calea aerului. Singura rezervă pe care o făcea era asupra punctului de plecare. El propunea mai curând Masuah, mic port al Abisiniei, de unde se avântase, în 1768, James Bruce, în căutarea izvoarelor Nilului. Dealtfel, admira fără rezervă spiritul energic al doctorului Fergusson și curajul acestui om călit, care concepuse și voia să încerce o asemenea călătorie.
„North American Review” nu vedea cu plăcere o asemenea glorie rezervată Angliei, lua în glumă propunerea doctorului și-i sugera să se abată și prin America, din moment ce tot va fi pe drumul cel bun.
Pe scurt, fără să mai socotim ziarele din lumea întreagă, nu se găsea o singură publicație științifică, de la „Journal des missions évangéliques” până la „Revue algérienne et coloniale”, de la „Annales de la propagation de la foi” până la „Church Missionary Intelligencer”, care să nu descrie faptul sub toate aspectele.
La Londra și în întreaga Anglie se făceau pariuri considerabile cu privire la:
1. Existența reală sau imaginară a doctorului Fergusson;
2. Seriozitatea intenției lui, în care unii credeau, în vreme ce alții socoteau că nici nu se va încerca să fie pusă în practică;
3. Posibilitățile de reușită;
4. Șansele sau neșansele doctorului Fergusson de a se întoarce. În registrul de pariuri se înscriseră sume enorme, ca și când ar fi fost vorba de cursele de cai de la Epsom.
Așadar, încrezătorii sau neîncrezătorii, ignoranții sau savanții, toți aveau privirea ațintită asupra doctorului Fergusson. Într-un cuvânt, el deveni leul zilei, fără să bănuiască măcar că ar purta coamă. Dădea cu plăcere informații precise asupra expediției sale. Te puteai apropia de el cu ușurință, căci era omul cel mai simplu din lume. Mulți aventurieri îndrăzneți cerură să împartă cu el gloria și primejdiile încercării sale; dar el nu primi, fără să lămurească totuși motivul refuzului său. Numeroși inventatori de mecanisme bune pentru cârmuirea balonului veniră să-i propună sistemele lor. Doctorul însă nu voia să primească pe niciunul. Când era întrebat dacă nu cumva descoperise el însuși ceva în această privință, refuza întotdeauna să dea vreo explicație, și continua să se ocupe mai sârguincios ca oricând de pregătirile călătoriei.