A ajuns până la mine, o, împărate, că un împărat dintre împărații care s-au dus avea un fiu și nu mai avea alți copii. Și când acest copil a ajuns la anii de însurătoare, tătâne-său l-a însurat cu fiica altui împărat și aceea era o fată împodobită cu frumusețe și gingășie. Iar ea avea un văr care o pețise, dar ea nu s-a învoit a primi să se mărite cu el. Și când el a aflat că domnița a primit să se mărite cu altul, l-a cuprins ciuda. Și vărul fetei s-a chibzuit să trimită daruri la vizirul împăratului care își căsătorise fiul cu fata aceea. Și i-a trimis vizirului daruri mărețe și i-a cerut să închipuiască vreun tertip cu care să-l momească pe fiul împăratului în vreo capcană care să-i fie pricină de pierzanie. Și i-a trimis vorbă vizirului: „O, vizirule, sunt atâta de înciudat pe fata unchiului meu, încât sunt împins la atare lucru!” Și când darurile au ajuns la vizir, acesta i-a trimis vorbă tânărului: „Liniștește-ți sufletul și răcorește-ți ochii: vei dobândi de la mine ceea ce dorești.”
Iar împăratul, tatăl fetei, a trimis după fiul împăratului, poftindu-l să vină în țara lui, ca să intre la fata sa.
Și când scrisoarea a ajuns la fiul împăratului, tatăl lui i-a îngăduit să se ducă și l-a trimis cu el pe vizirul acela, care primise darurile. Și a trimis cu ei o mie de călăreți și daruri și palanchine și corturi și chioșcuri. Și vizirul a plecat cu fiul împăratului, tăinuindu-și ispita de a-l trage-n capcană și clocind în inimă viclenia împotriva lui. Și când au dat într-o pustietate, vizirul și-a amintit că acolo în munți se află un izvor cu apă curgătoare, cu numele de Strălucitorul și că fitecine ar bea din el, dacă este bărbat se va preschimba în femeie. Și când vizirul și-a adus aminte de asta, le-a poruncit oștenilor să poposească nu departe de izvorul acela, iar el s-a săltat în șa și i-a spus fiului împăratului:
— Nu vrei să vii cu mine să te uiți la izvorul de apă de aici?
Și fiul împăratului a încălecat și a plecat cu vizirul tatălui său și nu mai era nimeni cu ei. Și de-aci au mers până au ajuns la izvorul acela. Și fiul împăratului a descălecat și s-a spălat pe mâini și a băut apă din izvor și dintr-odată s-a preschimbat în femeie. Și pricepând aceasta, a început să geamă și să plângă, cât și-a pierdut simțirile. Și vizirul s-a dus lângă el și a început să-l căineze de ceea ce pățise și să-i spună:
— Ce ai pățit?
Și flăcăul i-a povestit și când vizirul i-a auzit cuvintele, a început să se tânguiască și să plângă:
— Ferească-te Allah Preamăritul de o belea ca asta! Cum de te-a ajuns asemenea pacoste și te-a lovit o nenorocire atâta de mare, tocmai când călătoream bucuroși că vei intra la fata împăratului? A strigat vizirul. Acuma nici nu mai știu, oare să ne mai ducem la ea ori ba și hotărârea ține de tine. Ce-mi poruncești, dară?
— Întoarce-te la tatăl meu, a spus tânărul și povestește-i ce am pățit. Eu nu mă mai clintesc de aici până nu scap de beleaua asta, ori am să mor de jale.
Și fiul împăratului i-a scris tatălui său o scrisoare, înștiințându-l de ceea ce i se întâmplase. Și vizirul a luat scrisoarea și s-a întors îndărăt în cetatea împăratului, lăsând oștenii și pe tânăr și cetele care îi însoțeau și în taină se bucura de ceea ce pățise fiul împăratului. Și vizirul a intrat la împărat și l-a înștiințat de pățania fiului său și i-a înmânat scrisoarea. Și împăratul s-a mohorât pentru fiul său, cu mohorâre mare. Și pe urmă a trimis la învățați și la cei ce cunoșteau tainele, ca să-i lămurească beleaua care se întâmplase cu fiul său, dar niciunul dintre ei nu i-a dat vreun răspuns.
Iar vizirul i-a trimis vărului fetei vestea fericită despre ceea ce se întâmplase cu fiul împăratului. Și când a ajuns la el scrisoarea, tânărul acela s-a bucurat strașnic și a vrut să se însoare cu fata unchiului său și i-a trimis vizirului daruri scumpe și bani mulți și i-a mulțumit cu mulțumire mare.
În ceea ce îl privește pe fiul de împărat, d-apoi acela a rămas la izvor vreme de trei zile și trei nopți, nemâncat și nebăut și și-a pus nădejdea pentru cele ce pățise în Allah (slavă și mărire lui!), cel care nu înșală nădejdile nimănuia. Și când a fost cea de a patra noapte, deodată s-a ivit dinainte-i un călăreț cu o coroană pe cap, cu un chip ca de fiu de împărat, iar călărețul acela l-a întrebat pe fiul împăratului:
— Cine te-a adus aici, o, tinere?
Și tânărul i-a istorisit ce-a pățit și i-a povestit că se ducea la soția lui, ca să intre la ea și i-a împărtășit, de asemeni, că vizirul îl adusese la acel izvor de apă și că a băut și s-a întâmplat cu el ceea ce s-a întâmplat. Și când tânărul povestea, mereu îl podidea plânsul și a început să plângă.
Și când i-a auzit spusele, călărețului i s-a făcut milă de el și a spus:
— Vizirul acela al tatălui tău te-a băgat în buclucul acesta, întrucât de acest izvor nu știe nici un om, afară de un singur ins.
Iar pe urmă călărețul l-a poftit să încalece și tânărul a încălecat și călărețul i-a spus:
— Hai cu mine la locuința mea, ai să-mi fii oaspete în noaptea asta.
— Spune-mi cine ești, ca să merg cu tine, a zis tânărul.
Și călărețul i-a răspuns:
— Sunt fiul împăratului ginnilor, iar tu ești fiu de împărat peste oameni; liniștește-ți, dar, sufletul și răcorește-ți ochii cu ceea ce îți va alina necazurile și amarul: pentru mine aceasta-i o nimica toată.
Și tânărul a plecat cu el de la începutul zilei și și-a părăsit vitejii și oștenii și a mers cu el până la miezul nopții și atunci fiul împăratului ginnilor l-a întrebat:
— Oare tu știi cât drum am străbătut în acest răstimp?
— Nu știu, a răspuns tânărul.
Și fiul împăratului ginnilor i-a răspuns:
— Am străbătut un drum de un an pentru un călăreț spornic.
Și fiul de împărat s-a minunat și a întrebat:
— Ce am să mă fac și cum am să mă întorc la ai mei?
Și călărețul a răspuns:
— Aceasta nu este treaba ta, este treaba mea. Și când te vei tămădui de boala ta, te vei întoarce la ai tăi mai repede decât ai clipi din ochi și aceasta pentru mine este o nimica toată.
Și tânărul, auzind de la ginn vorbele acestea, a zburat de bucurie și s-a gândit că asta-i ca-n vis. „Slavă celui Atotputernic, care îl face fericit pe nefericit!”, a strigat el, bucurându-se strașnic. Și de-aci au mers până s-a făcut dimineață. Și deodată au văzut un pământ înverzit și înflorit, cu pomi înalți, păsări cântătoare, grădini minunate și palate falnice. Și fiul împăratului ginnilor a descălecat și l-a îndemnat pe tânăr să se grăbească și, luându-l de mână, a intrat cu el într-unul din palatele acelea și fiul de împărat a văzut oștime multă și dregători și viteji. Și a petrecut la fiul împăratului ginnilor ziua aceea, mâncând și bând. Iar când a venit noaptea, fiul împăratului ginnilor s-a ridicat și a încălecat pe calul său și fiul împăratului oamenilor a încălecat și el tot așa și au ieșit sub vâlnicul nopții, grăbind pasul și au mers până s-a făcut dimineață.
Și deodată s-au pomenit pe un pământ negru, pustiu, plin de stânci și pietre negre, asemenea unui colț de iad și fiul împăratului de oameni a întrebat:
— Cum se cheamă pământul acesta?
Și ginnul a răspuns:
— Se cheamă Pământul Negru și este al unui împărat dintre împărații ginnilor, pe care îl cheamă Cel-cu-două-aripi și care nu poate să fie încălcat de niciunul dintre împărați și niciunul dintre ei nu poate să calce pe el fără îngăduința lui. Stai, așadar, pe loc până ce îi voi cere îngăduință.
Și tânărul s-a oprit, iar ginnul a pierit pentru o clipită și s-a întors la el. Și de-aci au purces și au mers până au ajuns la un izvor de apă, care izvora din munții negri.
— Dă-te jos! I-a spus ginnul tânărului și tânărul a descălecat de pe cal.
Și atunci, ginnul i-a spus:
— Bea din izvorul acesta.
Și tânărul a băut și, pe clipă pe dată, a fost iar bărbat ca mai înainte, prin puterea lui Allah Preamăritul. Și l-a întrebat pe ginn:
— O, fratele meu, cum se numește izvorul acesta?
— Se numește Izvorul Femeilor, a răspuns ginnul și orice femeie ar bea din el se preschimbă în bărbat. Încât dă slavă lui Allah Preamăritul, mulțumindu-i pentru înzdrăvenire și încalecă pe cal.
Și fiul de împărat a căzut la pământ, mulțumindu-i lui Allah Preamăritul și au încălecat și au mers, grăbind pasul, toată ziua, până au ajuns în țara ginnilor. Și tânărul a petrecut acolo noaptea în cea mai desfătată viață și au mâncat și au băut până ce a venit noaptea următoare.
Și pe urmă fiul împăratului ginnilor i-a spus:
— Vrei să te întorci la ai tăi în noaptea aceasta?
— Da, vreau! Chiar că așa se cade, a răspuns fiul de împărat.
Și atunci, fiul împăratului ginnilor l-a chemat pe unul dintre robii tatălui său, pe nume Radjiz și i-a spus:
— Ia-l pe acest tânăr de la mine, aburcă-ți-l pe umăr și nu lăsa să se lumineze de ziuă până a ajunge la socrul și la soția sa.
— Ascult și mă supun, cu dragoste și bucurie! A răspuns robul.
Iar pe urmă a pierit o clipită și s-a întors în chip de ifrit și când tânărul l-a văzut, i-au zburat mințile și a rămas încremenit.
— Nu ți se va întâmpla nimic rău! I-a spus fiul împăratului ginnilor. Încalecă pe cal și suie-te cu calul pe umărul lui.
— Nu, eu am să mă sui, da calul am să-l las la tine, a răspuns tânărul.
Și pe urmă a descălecat și s-a suit pe umărul robului și fiul împăratului ginnilor i-a spus:
— Închide ochii!
Și el a închis ochii și robul a zburat cu el între pământ și cer și a zburat fără popas, iar tânărul nu mai știa ce e cu el și nu a trecut ultima treime din noapte, că tânărul s-a trezit pe acoperișul palatului socrului său. Și când a coborât pe acoperișul palatului, ifritul i-a spus:
— Coboară!
Și el a coborât. Și ifritul a grăit:
— Deschide ochii: iată palatul socrului tău și al fetei lui.
Și pe urmă l-a lăsat și s-a dus și când s-a luminat de ziuă și frica tânărului s-a potolit, a coborât de pe acoperișul palatului. Și când l-a văzut pe tânăr cum cobora de pe terasă, socrul lui s-a ridicat să-l întâmpine, minunându-se că-l vedea pe terasa palatului:
— Știam că oamenii intră pe ușă, dar tu cobori din cer, i-a spus el.
Și fiul împăratului i-a răspuns:
— Așa a vrut Allah, slavă și preamărire lui!
Și împăratul s-a minunat de aceasta și s-a bucurat că fiul împăratului a scăpat, iar când a răsărit soarele, socrul fiului de împărat a poruncit vizirului său să orânduiască un ospăț falnic și vizirul a orânduit ospățul și nunta s-a făcut precum se cuvenea. Iar pe urmă fiul împăratului a intrat la soția sa și a stat la ea două luni și pe urmă a plecat la cetatea tatălui său.
Dar în ceea ce îl privește pe vărul fetei, acela s-a prăpădit de ciudă și de zavistie, când fiul împăratului a intrat la ea. Și Allah (slavă și preamărire lui!) l-a ajutat pe fiul împăratului împotriva lui și a vizirului tatălui său. Și a ajuns la tatăl lui cu soția, în cea mai bună stare și în fericire deplină și tatăl l-a întâmpinat cu oștenii și cu vizirii săi. Și eu mă rog lui Allah Preamăritul să-ți dea biruință asupra vizirilor tăi, o, împărate și mă rog ție să mă despăgubești cu ceea ce mi se cuvine de la fiul tău.
Și împăratul, auzind acestea de la roabă, a poruncit să fie ucis fiul său.
Iar aceasta se întâmpla în cea de a patra zi și a intrat la împărat cel de al patrulea vizir și a sărutat pământul dintre mâinile lui și a spus:
— Întărească-l și ocrotească-l Allah pe împărat! O, împărate, mai zăbovește cu treaba pe care ai hotărât-o, întrucât înțeleptul nu ia o hotărâre fără să cugete la urmările ei și zice cel ce a ticluit zicalele: „Aceluia care nu cugetă la urmări, soarta nu-i este prielnică.” A ajuns până la mine o poveste despre vicleșugurile muierești.
— Și ce-a ajuns până la tine? A întrebat împăratul.
Și vizirul a răspuns: