Se povestește tot așa că stăpânul drept-credincioșilor, Harun ar-Rașid, se preumbla odată împreună cu Giafar barmacanul și deodată a văzut niște fete care își umpleau cofele la fântână. Și califul s-a apropiat de ele, vrând să bea apă și deodată una dintre fete s-a întors către el și a rostit stihurile acestea:
Când toate dorm, ah, de-ar pieri Din patul meu năluca ta, S-adorm și eu, iar cruntul foc Ce-mi arde-n piept să-l pot uita. Bolnavul de iubire, vai, Se zbate-n patul lui amar; Eu, cum mă știi! Iubirea ta Ar stinge, oare, cruntu-mi jar?
Și stăpânului drept-credincioșilor i-a plăcut frumusețea fetei și vorba ei dulce și a întrebat-o:
— O, copilă de neam ales, stihurile acestea sunt făcute de tine sau le-ai auzit de la alții?
— Da, sunt făcute de mine, a răspuns copila.
Și califul a grăit:
— Dacă ceea ce spui este adevărat, păstrează-le tâlcul și schimbă-le rima.
Și fata a procitit:
Când toate-adorm, ah, de-ar pieri Năluca ta din patul meu, S-adorm și eu, iar cruntul foc să-l uit, să nu mai ard mereu. Bolnavul de iubire, vai, Se zbate-n patul lui de dor; Eu, cum mă știi! Iubirea ta De ce nu vrea să vină-n zbor?
— Și astea sunt tot de furat, a spus califul.
Și fata a zis:
— Nu, sunt făcute de mine.
Și atunci, califul a spus:
— Dacă și acestea sunt făcute de tine, păstrează-le tâlcul și schimbă-le rima.
Și fata a procitit:
Când toate dorm, ah, de-ar pieri Năluca ta din patu-mi gol, S-adorm și eu, iar focul crunt Să nu-mi mai dea mereu ocol. Bolnavul de iubire, vai, Pe pat de flăcări zace-n chin; Eu, cum mă știi! Iubirea ta, Cu ea suspin și mă alin!
— Și astea-s furate, a spus califul.
Și când fata a răspuns: „Nu, sunt ale mele”, califul a zis: „Dacă sunt ale tale, păstrează-le tâlcul și schimbă-le rima.”
Și fata a procitit:
Când toate dorm, ah, de-ar pieri Năluca ta, să n-o mai văd, S-adorm și eu, iar focul crunt Să nu-mi mai vină îndărăt. Bolnavul de iubire, vai, Pe pat de lacrimi zace frânt; Eu, cum mă știi! Iubirea ta Mi-o mai întoarce-al soartei vânt?
— A cui ești din tabăra de aici? A întrebat stăpânul drept-credincioșilor.
Și fata a răspuns:
— A aceluia al cărui cort se află chiar la mijlocul taberei și ai cărui stâlpi sunt cei mai înalți.
Și stăpânul drept-credincioșilor a priceput că fata este a celui mai mare din tabără.
— Dar tu din ce herghelegii te tragi? A întrebat fata.
Și califul a spus:
— Din cei ai căror pomi sunt cei mai înalți și cu poamele cele mai coapte.
Și fata a sărutat pământul și a spus:
— Întărească-te Allah, o, stăpâne al drept-credincioșilor!
Și i-a urat de bine și pe urmă a plecat cu fetele de arabi.
— Am să mă însor cu ea negreșit, i-a spus califul lui Giafar.
Și Giafar s-a dus la tatăl fetei și i-a spus:
— Stăpânul drept-credincioșilor o vrea pe copila ta.
Și tatăl i-a răspuns:
— Cu drag și cu mândrie! Are să-i fie adusă ca slujnică Măriei Sale stăpânului nostru, ocârmuitorul drept-credincioșilor.
Și pe urmă a gătit fata și a trimis-o la calif și califul s-a însurat cu ea și a intrat la ea și i-a fost una dintre cele mai iubite soții, iar tatălui ei i-a dăruit destule bunuri cât să-l ridice printre arabi. Iar mai apoi tatăl copilei s-a petrecut întru mila lui Allah Preamăritul și vestea despre sfârșitul lui a ajuns la calif și califul a intrat la soția sa trist și când ea l-a văzut trist, s-a ridicat și, ducându-se în odaia ei, și-a scos de pe ea toate hainele strălucite și și-a pus straie de doliu și a început să plângă.
Și au întrebat-o:
— De ce plângi?
Și ea a spus:
— A murit tatăl meu.
Și oamenii s-au dus la calif și i-au povestit despre asta și califul s-a sculat și s-a dus la soția sa și a întrebat-o cine i-a povestit de asta.
Și ea a răspuns:
— Chipul tău, o, stăpâne al drept-credincioșilor.
— Păi cum așa? A întrebat califul.
Și ea a spus:
— De când m-ai adus la tine, nu te-am văzut așa decât acum, iar eu nu aveam pentru cine altul să mă tem decât pentru tatăl meu, din pricina bătrâneței lui. Capul tău să trăiască, o, stăpâne al drept-credincioșilor!
Și califului i s-au umplut ochii de lacrimi și a început s-o mângâie pe soția sa de pierderea tatălui ei și ea a trăit o vreme întristată așa după tatăl ei, iar apoi s-a alinat lângă calif, fie mila lui Allah asupra lor a tuturora!