Cică un abagiu venise pe malul Tigrului ca să-și bată abaua și cu el venise și fiul său, care s-a băgat în râu să se scalde, cu îngăduința tătâne-său. Și deodată, pe când înota, i-au obosit mâinile și a început să se scufunde, și, văzând aceasta, tatăl lui a sărit și s-a repezit către el. Și când tatăl l-a prins, copilul s-a agățat de el și s-au înecat amândoi. Așa și tu, împărate: dacă ai să fii îngăduitor cu fiul tău și n-ai să mă despăgubești pentru ceea ce mi-a făcut, mi-e teamă că aveți să vă înecați amândoi.
A ajuns până la mine, tot așa, despre vicleșugurile bărbaților.
Și împăratul a poruncit ca fiul lui să fie ucis. Dar a ieșit în față cel de al doilea vizir și a sărutat pământul dintre mâinile împăratului și a spus:
— Nu te grăbi să-l ucizi pe fiul tău: maică-sa nu l-a dobândit decât după ce își pierduse orice nădejde, iar noi ne socotim că el are să fie comoara împărăției și păstrătorul bogățiilor tale. Îndură-te de el, o, împărate! Poate că va avea niscaiva dovezi pe care să le aducă. Dacă te vei grăbi să-l omori, ai să te căiești cum s-a căit un negustor.
— Păi cum a fost cu negustorul și care-i povestea lui? A întrebat împăratul.
Și vizirul a spus: