Șahrazada în vremea aceasta născuse de la împărat trei copii de parte bărbătească și când a isprăvit povestea aceasta s-a ridicat în picioare și, sărutând pământul, a spus:
— O, împărate al vremurilor, unul în veacuri și leaturi, eu sunt roaba ta și iacătă că au și trecut o mie de nopți și o noapte de când îți deștern povești despre oameni care au fost cândva și învățăturile celor din vechime. Oare am eu vreun temei dinaintea înălțimii Tale să pot a-mi mărturisi o dorință la Măria Ta?
Și împăratul i-a spus:
— Mărturisește-o și se va împlini, o, Șahrazada!
Și ea, atunci, a chemat dădaca și eunucii și le-a spus:
— Aduceți-i pe copiii mei.
Și au dat fuga să-i aducă și erau băieței, unul dintre ei mergea pe picioare, al doilea mergea de-a bușilea, iar al treilea sugea la sân. Și când i-au adus, Șahrazada i-a luat și i-a pus dinaintea împăratului și, sărutând pământul, a spus:
— O, împărate al vremurilor, aceștia sunt fiii tăi și aș dori de la tine să mă slobozești de la moarte pentru acești copii. De-ai să mă omori, copiii aceștia vor rămâne fără mamă și nu vor găsi o femeie care să-i crească precum se cuvine!
Și atunci, împăratul a început să plângă și i-a luat pe copii la piept și a spus:
— O, Șahrazada, mă jur pe Allah că te-am slobozit încă înainte de a se fi ivit copiii aceștia, întrucât am văzut că ești neprihănită, curată, cinstită și temătoare de Dumnezeu. Binecuvântarea lui Allah fie asupra ta, a tatălui tău, a mamei tale, a obârșiei și a neamurilor tale! Chem pe Allah ca martor că te-am izbăvit de la tot ce ar putea să-ți dăuneze!
Și Șahrazada i-a sărutat mâinile și picioarele împăratului și s-a bucurat cu bucurie mare și a strigat:
— Alungească-ți Allah viața și sporească-ți vredniciile și fala!
Și s-a răspândit în palatul împăratului bucuria și a dat buzna în cetate și noaptea aceea nu s-a mai socotit printre nopțile viorii și culoarea ei a fost mai albă ca lumina zilei. Iar în zori împăratul era fericit și doldora de bunătate și a trimis după toți voinicii lui, și, când s-au înfățișat, l-a răsplătit pe vizirul său, tatăl Șahrazadei, cu niște odoare scumpe și falnice și i-a spus:
— Miluiască-te Allah că mi-ai dat de soție pe prea-aleasa ta fată, care a fost obârșia căinții mele pentru uciderea atâtor fete. Am văzut-o că e aleasă, curată, neprihănită și neîntinată și Allah m-a dăruit de la ea cu trei fii. Încât preamărit fie Allah pentru această binefacere mare!
Și apoi le-a dăruit odoare de fală tuturor vizirilor, emirilor și mai-marilor din împărăție și a poruncit să fie împodobită cetatea vreme de treizeci de zile, nelăsând pe niciunul dintre locuitori să cheltuiască vreun ban, dimpotrivă, toate cheltuielile și risipele s-au făcut din vistieria împăratului.
Și cetatea a fost împodobită cu podoabe minunate cum nu s-au mai pomenit vreodată și au bubuit tobele și au fluierat fluierele și au început să cânte toți cântăreții și împăratul le-a împărțit daruri și peșcheșuri și i-a miluit pe cerșetori și pe săraci și i-a cuprins sub dărnicia lui pe toți supușii și pe toți locuitorii din împărăție. Și a trăit laolaltă cu toți ai lui în huzur, bucurie și desfătare și faceri de bine, până ce a venit la ei Năruitoarea desfătărilor și Spărgătoarea adunărilor, încât mărire Aceluia pe care nu-l năruiesc rostogolirile vremurilor și nu-l ating nici un fel de schimbări, pe care un lucru nu-l face să uite de alt lucru și care numai el este desăvârșit. Rugăciunea și pacea fie asupra imamului măreției sale, singurul ales dintre făpturile sale, domnul nostru, Mahomed, stăpânul tuturor oamenilor, cel prin care ne rugăm la Allah pentru fericita împlinire a trudelor noastre.
SFÂRȘIT
Note
1 Aiub și Iacub – Iov și Iacob, cei din Biblie, despre care povestește și Coranul.
2 Iahia ibn Halid (mort în anul 805) a fost fiul întemeietorului dinastiei de viziri a barmakizilor.
3 Referire la cercetarea la care sunt supuse – de către îngerii Munkar și Nakir – după credința musulmană – sufletele proaspeților răposați.
4 Danic – monedă măruntă din aramă, egală cu a șasea parte dintr-un dirhem.
5 Alif, ha, ua – numele unor litere din scrierea arabă.