A ajuns până la mine, tot așa, că un negustor care călătorea mult avea o soție frumoasă, pe care o iubea și pe care o gelozea din prea mare dragoste. Și negustorul a cumpărat un papagal și papagalul acela îi da de știre stăpânului său despre tot ce se întâmpla în lipsa lui de acasă. Și odată, pe când negustorul se afla într-o călătorie, soția lui s-a înhăitat cu un tânăr, care a început să vină la ea, iar ea i s-a dat și s-a împreunat cu el în lipsa soțului. Iar când soțul ei s-a înapoiat din călătorie, papagalul i-a istorisit ce se întâmplase și i-a spus:
— O, stăpâne al meu, un tânăr turc a venit la soția ta în lipsa ta și ea i-a arătat cea mai aleasă prețuire.
Și insul acela s-a hotărât s-o omoare pe nevastă-sa și când soția lui a aflat despre aceasta, a spus:
— O, omule, teme-te de Allah și vino-ți în fire! Oare pasărea are judecată și minte? Dacă vrei să te dumiresc eu despre toate astea și să poți deosebi minciuna de adevăr, du-te în noaptea asta și stai pe la vreunul dintre prietenii tăi, iar mâine dimineață vino la papagal și întreabă-l și ai să vezi dacă este vreun adevăr în ceea ce spune ori dacă-i minciună.
Și omul s-a sculat și s-a dus la un prieten de-al lui și a înnoptat la el. Iar soția lui, după ce s-a lăsat seara, s-a dus și a luat un preșuleț de piele, a acoperit cu el colivia papagalului și a început să arunce cu apă peste preșuleț și să-l vânture cu evantaiul și să apropie de papagal o făclie închipuind strălucirea fulgerului și să vâjâie dintr-o morișcă de mână, până ce s-a făcut dimineață. Și când soțul s-a întors, femeia i-a spus:
— O, stăpâne, ia întreabă-l pe papagal!
Și negustorul s-a dus la papagal și a început să vorbească cu el și să-l întrebe despre noaptea care trecuse și papagalul a grăit:
— O, stăpâne, da cine a putut să vadă și să audă ceva noaptea trecută?
— De ce? A întrebat negustorul.
Și pasărea a răspuns:
— O, stăpâne, din pricina tăriei ploii, a vântului, a tunetelor și a fulgerelor.
— Minți, a spus negustorul, în noaptea trecută nu a fost nimic din toate astea.
— Eu ți-am povestit numai ceea ce am văzut, la ceea ce am fost martor și ceea ce am auzit, a răspuns papagalul.
Și negustorul a socotit că toate câte i le spusese papagalul despre soția lui au fost minciuni și a vrut să se împace cu nevastă-sa, dar ea i-a spus:
— Nu mă împac cu tine până nu-l tai pe papagalul ăsta, care spune minciuni despre mine.
Și negustorul a tăiat papagalul și pe urmă a trăit un șir de zile cu soția lui, da odată l-a văzut pe tânărul turc cum ieșea din casa lui și atunci a priceput că papagalul spusese adevărul și că nevastă-sa mințise și s-a certat că tăiase papagalul. Și pe clipă pe dată a intrat la nevastă-sa și a omorât-o și s-a juruit că nu se va mai căsători cu nici o femeie cât o mai trăi. Iar eu ți-am istorisit toate astea, o, împărate, numai pentru ca să știi că mari sunt vicleșugurile muierilor și că graba naște căința.
Și împăratul s-a răzgândit să-și omoare fiul.
Iar a doua zi roaba a venit la el și a sărutat pământul dintre mâinile lui și i-a spus:
— O, împărate, cum de mă năpăstuiești și lași să audă împărații despre tine că ai dat o poruncă pe care pe urmă a doborât-o vizirul tău? Supușenia față de împărați stă în îndeplinirea poruncilor lor și toți îți știu dreptatea și nepărtinirea. Așa că despăgubește-mă cu ceea ce mi se cuvine de la fiul tău.