Iar apoi fiul împăratului a spus:
— În ceea ce privește copilul de cinci ani, a ajuns până la mine, o, împărate, că patru negustori s-au întovărășit, având fiecare câte o mie de dinari, și, împreunându-și banii, i-au pus într-o singură pungă și au plecat să cumpere marfă.
Și pe drum au văzut o grădină minunată și au intrat acolo, iar punga au lăsat-o la paznica grădinii și, intrând, s-au preumblat pe acolo și au început să mănânce și să bea și să se veselească. Și unul dintre ei a spus:
— Am niște mirosne, hai să ne scăldăm în apa asta curgătoare și să ne înmiresmăm!
— Are să ne trebuiască un pieptene, a spus altul.
Și altul a zis:
— Întreab-o pe paznică, poate că are ea vreun pieptene.
Și unul dintre negustori s-a dus la paznică și i-a spus:
— Dă-mi punga!
Și paznica a răspuns:
— Când o să veniți toți, sau când tovarășii tăi o să-mi poruncească, ți-o dau (iar tovarășii negustorului ședeau locului acolo unde paznica îi vedea și le auzea vorbele).
— Nu vrea să-mi dea, le-a strigat tovarășilor săi negustorul.
Și aceia au strigat:
— Dă-i!
Și când paznica i-a auzit așa, i-a dat negustorului punga și acela a luat-o și s-a cărăbănit.
Și după ce au stat să-l aștepte o vreme, negustorii s-au dus la paznică și au întrebat-o:
— De ce nu vrei să ne dai un pieptene?
Și paznica a răspuns:
— N-a cerut decât punga și i-am dat-o, după cum mi-ați zis voi și tovarășul vostru a plecat de-aici și și-a văzut de drum.
Și, auzind spusele paznicei, negustorii au început să se plesnească peste ochi și au înșfăcat-o pe paznică și au spus:
— Nu ți-am zis să dai decât un pieptene!
— Nu mi-a pomenit de nici un pieptene, a răspuns paznica.
Și negustorii au înhățat-o și au pârât-o la cadiu, și, ducându-se la el, i-au înșirat toată tărășenia și cadiul a osândit-o pe paznică să dea îndărăt punga și a numit-o datornică față de pârâșii ei. Și paznica a ieșit de acolo tulburată, nici nemaivăzând pe unde calcă. Și s-a întâlnit cu un copil de cinci ani. Și când copilul acela a văzut-o atâta de tulburată, a întrebat-o:
— Ce-ai pățit, o, măicuță?
Ci ea nu i-a dat nici un răspuns și nici nu l-a luat în seamă, că era micuț ca ani. Și micuțul și-a mai rostit întrebarea încă o dată și a doua și a treia oară și femeia a spus:
— Niște inși au venit la mine în grădină și au pus lângă mine o pungă cu o mie de dinari și mi-au lăsat vorbă că să nu dau punga aceea niciunuia, decât atunci când vor fi de față ei toți. Iar apoi s-au dus în grădină să se preumble și să se desfăteze. Și unul dintre ei a venit și mi-a spus: „Dă-mi punga!” Și eu i-am spus: „Când vor veni și tovarășii tăi.” „Am îngăduința lor”, a spus el. Ci nu m-am învoit să-i dau punga și atunci el le-a strigat tovarășilor săi: „Nu vrea!” și ei mi-au strigat: „Dă-i!” Și erau nu departe de mine și i-am dat insului acela punga și el a luat-o și s-a dus pe drumul lui. Și tovarășii lui l-au tot așteptat și au venit la mine și m-au întrebat: „De ce nu-i dai un pieptene?” și le-am răspuns: „Nu mi-a pomenit de nici un pieptene, nu mi-a cerut decât punga.” Și m-au înhățat și m-au dus la cadiu și cadiul m-a osândit să dau îndărăt punga.
— Dă-mi un dirhem să-mi cumpăr niște dulciuri și am să-ți spun cum să scapi, a zis copilul.
Și femeia i-a dat un dirhem și l-a întrebat:
— Ce ai de spus?
— Întoarce-te la cadiu, a răspuns micuțul și spune-i: „Între mine și ei a fost o înțelegere, ca să dau îndărăt punga numai cu tuspatru de față.”
Și femeia s-a întors la cadiu, a spus fiul împăratului și i-a spus cele ce îi spusese copilul. Și cadiul a întrebat:
— A fost între voi și ea această înțelegere?
— Da, au răspuns negustorii.
Și cadiul a spus:
— Aduceți-l la mine pe tovarășul vostru și veți căpăta punga.
Și paznica a scăpat cu bine și nu a pățit nici un necaz și și-a văzut de drum.
Și când au auzit spusele tânărului împărat și vizirii și toți câți erau de față la acea adunare i-au spus împăratului:
— O, doamne împărate al nostru, fiul tău îi întrece pe toți oamenii de pe vremile lui!
Și i-au urat de bine tânărului și împăratului. Și împăratul și-a strâns fiul la piept și l-a sărutat între ochi și l-a întrebat ce a fost între el și roabă. Și crăișorul s-a jurat pe Allah Preamăritul și pe Prorocul lui cel ales că ea l-a ademenit pe el. Și împăratul a crezut vorbelor lui și a spus:
— Ți-o dau s-o judeci: dacă vrei, omoar-o, ori fă cu ea ce vrei.
— Am s-o izgonesc din cetate, i-a spus tatălui său tânărul.
Și crăișorul cu tatăl său au trăit în cea mai huzurită și desfătată viață, până ce a venit la ei Sfărâmătoarea desfătărilor și Spărgătoarea adunărilor și iată sfârșitul de la ceea ce a ajuns până la noi din povestea cu împăratul, cu fiul său și roaba și cei șapte viziri.