Încheiere
Iată încheierea călătoriei noastre sub mări. N-aș putea spune ce s-a petrecut în noaptea aceea, cum a ieșit luntrea din vârtejul Maelstromului și cum am scăpat toți trei, Ned Land, Conseil și cu mine. Când m-am trezit, eram culcat în coliba unui pescar din insulele Loffoden. Tovarășii mei, teferi și nevătămați, erau lângă mine și-mi strângeau mâinile. Ne-am îmbrățișat din tot sufletul.
Acum nu ne putem încă gândi să ne întoarcem în Franța. Mijloacele de comunicație între Norvegia de Miazănoapte și Sud sunt rare. Va trebui să așteptăm trecerea vaporului care face cursa de două ori pe lună până la Capul Nord. Îmi revăd deci istorisirea întâmplărilor noastre aici, între oamenii aceștia de treabă care ne-au primit. Ea este exactă. N-am uitat niciun fapt, n-am exagerat niciun amănunt. Este istorisirea cât se poate de adevărată a expediției acesteia de necrezut, în mijlocul unui element în care omul nu poate încă să pătrundă. Sunt sigur însă că progresul îi va deschide într-o bună zi căile și acolo.
Voi fi crezut oare? Nu știu. Puțin îmi pasă, la urma urmei! Pot spune însă că acum am dreptul să vorbesc despre mările sub care, în mai puțin de zece luni, am străbătut douăzeci de mii de leghe, că am dreptul să vorbesc despre ocolul submarin al pământului care mi-a destăinuit atâtea minunății în Pacific, în Oceanul Indian, în Marea Roșie, în Mediterana, în Oceanul Atlantic și în mările australe și boreale!
Dar ce s-a întâmplat cu Nautilus? A putut înfrunta Maelstromul? Mai trăiește căpitanul Nemo? Își mai urmează încă pe sub oceane înfricoșătoarele lui răzbunări, sau s-a oprit în fața acestui ultim măcel? Vor aduce vreodată valurile la lumină manuscrisul care-i cuprinde întreaga poveste a vieții? Voi afla în cele din urmă numele acestui om? Ne va dezvălui oare vasul scufundat, prin naționalitatea lui, naționalitatea căpitanului Nemo?
Nădăjduiesc. Mai nădăjduiesc că puternicul Nautilus a învins vârtejul cel mai groaznic al apelor și că a scăpat de acolo, de unde au pierit atâtea nave! Dacă este așa, iar căpitanul Nemo mai locuiește încă în ocean, în patria sa adoptivă, fie ca ura să se stingă în inima lui sălbatică! Fie ca priveliștea atâtor minunății să stingă în el gândurile de răzbunare! Fie ca judecătorul să dispară, lăsându-l pe savant să-și urmeze cercetarea pașnică a mărilor! Dacă destinul său este ciudat, el este și sublim totodată! Oare n-am priceput aceasta prin mine însumi? N-am trăit chiar eu zece luni dintr-o viață supranaturală? De aceea, la întrebarea pusă acum șase mii de ani de Eclesiast: „Cine a putut pătrunde vreodată adâncurile prăpastiei?” dintre toți oamenii numai doi au acum dreptul să răspundă: căpitanul Nemo și cu mine.
SFÂRȘIT
1 Aproximativ 106 metri. Piciorul englez nu are decât 30,40 centimetri.
2 Cuțit cu lamă lată, pe care un american îl poartă totdeauna asupra lui.
3 Servitor pe bordul unui vapor.
4 Într-adevăr, se vorbește tocmai despre o descoperire de felul acesta, în care un nou sistem de pârghii produce forțe considerabile. S-o fi întâlnit oare inventatorul cu căpitanul Nemo?