Pentru a sfârși
Ne amintim marea simpatie ce însoțise pe cei trei călători la plecarea lor. Dacă la începutul acțiunii ei stârniseră o asemenea emoție în Lumea Veche și Nouă, ce entuziasm trebuia să-i întâmpine la întoarcerea lor? Aceste milioane de spectatori ce invadaseră peninsula Florida nu se vor năpusti să-i întâmpine pe nemaipomeniții aventurieri? Aceste legiuni de străini, ce alergaseră din toate punctele globului spre țărmurile americane, vor părăsi ele teritoriul Uniunii fără să-i revadă pe Barbicane, Nicholl și Michel Ardan? Nu, și pasiunea arzătoare a publicului trebuia să răspundă cu vrednicie măreției acțiunii. Creaturile umane care părăsiseră sferoidul terestru, care reveneau după această ciudată călătorie în spațiile cerești nu puteau să nu fie primite așa cum va fi primit profetul Ilie când va coborî din nou pe Pământ. Mai întâi să-i vadă, apoi să-i audă, aceasta era voința generală.
Această dorință trebuia să se realizeze foarte grabnic pentru aproape toți locuitorii Uniunii.
Barbicane, Michel Ardan, Nicholl, delegații Gun-Clubului, reveniți fără întârziere la Baltimore, fură întâmpinați cu un entuziasm de nedescris. Însemnările de călătorie ale președintelui Barbicane erau gata pentru a fi date publicității. New-York Herald cumpără acest manuscris la un preț care încă nu era cunoscut, dar care trebuie să fi fost extraordinar. Într-adevăr, în timpul publicării Călătoriei în Lună, tirajul acestui ziar a ajuns până la cinci milioane de exemplare. După trei zile de la întoarcerea călătorilor pe Pământ, cele mai mici amănunte ale expediției lor erau cunoscute. Nu mai rămânea decât să-i vezi pe eroii acestei acțiuni supraomenești.
Explorarea, întreprinsă de Barbicane și de prietenii săi în jurul Lunii, permitea verificarea diferitelor teorii admise, privitor la satelitul terestru. Acești savanți făcuseră observații cu ochii lor și în condiții cu totul deosebite. Se știa acum care sisteme trebuiau să fie respinse, care admise, asupra formării acestui astru, asupra originii sale, asupra posibilității sale de a fi locuit. Trecutul său, prezentul său, viitorul său își trădaseră ultimele lor taine. Cine putea să obiecteze ceva acestor observatori conștiincioși, care remarcaseră la mai puțin de patruzeci de kilometri acest ciudat munte Tycho, cel mai straniu sistem al orografiei lunare? Cine putea răspunde ceva acestor savanți a căror priviri scrutaseră adâncimile circului lui Platon? Cum să-i contrazici pe acești curajoși, pe care întâmplările acțiunii lor îi antrenaseră deasupra feței invizibile a discului, pe care niciun ochi omenesc n-o întrezărise până atunci? Era acum dreptul lor de-a impune limitele acestei științe selenografice, care reconstituise lumea lunară precum Cuvier scheletul unei fosile, și de-a zice: Luna a fost o lume locuibilă și locuită, înaintea Pământului; Luna este în prezent o lume nelocuibilă și nelocuită.
Pentru a sărbători întoarcerea celui mai celebru dintre membrii săi și a celor doi tovarăși ai săi, Gun-Clubul intenționa să ofere un banchet, dar un banchet demn de acești biruitori, demn de poporul american și în asemenea condiții încât toți locuitorii Uniunii să poată lua în mod direct parte.
Toate capetele liniilor de căi ferate din Stat fură reunite între ele prin căi ferate speciale. Apoi, în toate gările, pavoazate cu aceleași drapele, decorate cu aceleași ornamente, se întinseră mese servite în mod uniform. La anumite ore, calculate succesiv, indicate de orologiile electrice care băteau secunda în aceeași clipă, populațiile fură invitate spre a lua loc la mesele de banchet.
Timp de patru zile, din cinci până în nouă ianuarie, trenurile fură suspendate, cum sunt de obicei duminica pe căile ferate ale Uniunii, și toate liniile rămaseră libere.
O singură locomotivă în mare viteză trăgea un vagon de onoare, având în exclusivitate dreptul să circule în timpul acestor patru zile pe căile ferate ale Statelor Unite.
Locomotiva, cu un fochist și un mecanic, îl ducea, în semn de favoare, pe onorabilul J. T. Maston, secretarul Gun-Clubului.
Vagonul era rezervat președintelui Barbicane, căpitanului Nicholl și lui Michel Ardan.
La fluierul locomotivei, după urale, hip-hip-uri și toate onomatopeele admirative ale limbii americane, trenul părăsi gara Baltimore. El mergea cu o viteză de optzeci de leghe pe oră. Dar ce era această viteză în comparație cu aceea care-i antrenase pe cei trei eroi la ieșirea din Columbiad?
Astfel, ei merseră dintr-un oraș într-altul, găsind mulțimile ospătându-se la trecerea lor, salutându-i cu aceleași ovații, împărțindu-le cu dărnicie aceleași urale. Ei parcurseră astfel estul Uniunii prin Pensylvania, Connecticut, Massachussets, Vermont, Maine și Noul-Brunswick; străbătură nordul și vestul prin New-York, Ohio, Michigan și Wisconsin; coborâră în sud prin Illinois, Missouri, Arkansas, Texas și Louisiana, trecură la sud-est prin Alabama și Florida, urcară prin Georgia și Caroline, vizitară centrul prin Tennessee, Kentucky, Virginia, Indiana, apoi, după oprirea în Washington, se întoarseră la Baltimore și, timp de patru zile, putură crede că Statele Unite ale Americii, reunite la unicul și uriașul banchet, îi salutau deodată cu aceleași urale.
Apoteoza era demnă de acești trei eroi pe care legenda i-ar fi ridicat la rangul de semizei.
Și acum, această încercare fără precedent în analele călătoriilor va aduce ea vreun rezultat practic? Se vor stabili vreodată comunicații directe cu Luna? Se va înființa un serviciu de navigație prin spațiu, care va deservi lumea solară? Se va merge de pe o planetă pe alta, de pe Jupiter pe Mercur și, mai târziu, dintr-o stea în alta, de pe Steaua Polară pe Sirius? Vreun mijloc de locomoție va permite să se viziteze acești sori care mișună pe bolta cerească?
La aceste întrebări nu se putea răspunde. Dar, cunoscând ingeniozitatea îndrăzneață anglo-saxonă, nimeni nu se va mira dacă americanii ar căuta să tragă profit de pe urma încercării președintelui Barbicane.
De asemenea, câtva timp după întoarcerea călătorilor, publicul primi cu o deosebită bunăvoință anunțurile unei Societăți în comandită (limitată) cu capital de o sută de milioane de dolari, împărțit în o sută de mii de acțiuni de o mie de dolari fiecare, sub numele de Societatea națională a comunicațiilor interstelare. Președinte, Barbicane; vicepreședinte, căpitanul Nicholl; secretar al administrației, J. T. Maston; director al mișcărilor, Michel Ardan.
Și cum este specific temperamentului american să prevadă totul în afaceri, chiar și falimentul, onorabilul Harry Troloppe, judecomisar, și Francis Dayton, sindic, fură și ei numiți dinainte.
SFÂRȘIT
1 Școala militară a Statelor Unite.
2 Gură-cască.
3 Literal, „Clubul-Tun”.
4 Mila are 1.609 metri și 31 de centimetri. Asta face deci aproape trei leghe.
5 Cinci sute de kilograme.
6 Cel mai înfocat ziar aboliționist al Uniunii.
7 Cuțit cu lamă lată.
8 Guvernare personală.
9 Administratorii orașului aleși de populație.
10 Scaune balansoare, folosite în Statele Unite.
11 De la σελήνη, cuvânt grecesc care înseamnă Lună.
12 Vezi minunatele fotografii ale Lunii obținute de domnul Waren de la Rue.
13 Yardul are ceva mai puțin decât un metru, adică 91 de centimetri.
14 Această broșură a fost publicată în Franța de republicanul Laviron, care a fost ucis la asediul Romei, în 1849.
15 Locuitori ai Lunii.
16 Aproximativ 11.000 de metri.
17 Expresie tipic americană, pentru a desemna oameni naivi.
18 Amestec de rom, suc de portocale, zahăr, scorțișoară și nucșoară. Această băutură de culoare gălbuie se soarbe din niște halbe cu ajutorul unui pai de sticlă. Bar-rooms-urile sunt un fel de cafenele.
19 Băutură cumplită a oamenilor de rând. Literal, în engleză: thorough knock me down.
20 Porecla orașului New-Orleans.
21 O sută de mii de leghe. Aceasta este viteza electricității.
22 Armă de buzunar făcută din os flexibil de balenă, cu o măciulie de metal.
23 „Mult zgomot pentru nimic”, una dintre comediile lui Shakespeare.
24 „Cum vă place”, de Shakespeare.
25 În text se află cuvântul expedient, cu totul intraductibil în franceză.
26 Zenitul este punctul de pe cer situat vertical deasupra capului observatorului.
27 Nu există într-adevăr alte regiuni ale globului decât cele cuprinse între ecuator și a douăzeci și opta paralelă în care culminația Lunii s-o aducă la zenit; dincolo de gradul 28, Luna se apropie cu atât mai puțin de zenit cu cât mergi spre poli.
28 De la cuvântul grecesc γάλακτος, care înseamnă lapte.
29 Diametrul lui Sirius, după Wollaston, trebuie să fie de douăsprezece ori cât al Soarelui, adică 4.300.000 de leghe.
30 Unii dintre acești asteroizi sunt destul de mici pentru ca să li se poată face ocolul în decursul unei singure zile, mergând în pas de gimnastică.
31 Aproximativ douăzeci și nouă de zile și jumătate.
32 Vezi „Întemeietorii astronomiei moderne”, o carte admirabilă a domnului J. Bertrand, de la Institut.
33 Înălțimea Mont-Blanc-ului deasupra nivelului mării este de 4.813 metri.
34 Opt sute șaizeci și nouă de leghe, cu alte cuvinte puțin mai mult decât un sfert din raza terestră.
35 Treizeci și opt de milioane de kilometri pătrați.
36 Este durata revoluției siderale, cu alte cuvinte timpul în care Luna revine în dreptul aceleiași stele.
37 Cu alte cuvinte, cântărind douăzeci și patru de livre.
38 Astfel, când ai auzit detunătura gurii de foc, nu mai poți fi lovit de proiectil.
39 Americanii dădeau numele de „Columbiad” acestor enorme mașini de distrugere.
40 Aproximativ 1.500 de franci.
41 150 de franci.
42 48,75 franci.
43 Treizeci de centimetri; degetul american are 25 de milimetri.
44 928.437,50 franci.
45 Adică 4 metri și 90 de centimetri în prima secundă; la distanța la care se află Luna, căderea n-ar mai fi decât de 1 milimetru și 1/3, sau de 590 de miimi de linie.
46 Spațiul care există uneori între proiectil și interiorul țevii.
47 13.608.000 de franci.
48 Livra americană are 453 de grame.
49 Ceva mai puțin de opt sute de metri cubi.
50 Două mii de metri cubi.
51 Numit astfel pentru că, în contact cu aerul umed, răspândește un fum gros, albicios.
52 Notă. În această discuție, președintele Barbicane pretindea pentru unul din compatrioții săi paternitatea invenției colodiului. Este o greșeală, să nu-i fie cu supărare bravului J. T. Maston, și ea provenea din asemănarea a două nume. În 1847, Maynard, student în medicină la Boston, avu într-adevăr fericita idee de-a folosi colodiul în tratarea rănilor, dar colodiul fusese cunoscut în 1846. Unui francez, spirit distins, savant, în același timp pictor, poet, filozof, elenist și chimist – domnului Louis Ménard îi revine onoarea acestei mari descoperiri. – J. V.
53 Nave ale marinei americane.
54 Greutatea pulberii folosite nu era decât 1/12 din greutatea obuzului.
55 Optzeci și una de mii trei sute de franci.
56 Declinația unui astru este latitudinea lui pe sfera cerească; ascensiunea dreaptă este longitudinea lui.
57 Optzeci și două de milioane de franci.
58 Douăzeci și unu de milioane de franci (21.680.000).
59 Un milion patru sute șaptezeci și cinci de mii de franci.
60 Cinci sute douăzeci de mii de franci.
61 Două sute nouăzeci și patru de mii trei sute douăzeci de franci.
62 Nouă sute treizeci și șapte de mii cinci sute de franci.
63 Trei sute patruzeci și trei de mii o sută șaizeci de franci.
64 Două sute treizeci și cinci de mii patru sute de franci.
65 O sută șaptesprezece mii patru sute paisprezece franci.
66 Șaptezeci și două de mii de franci.
67 Treizeci și opt de mii șaisprezece franci.
68 O sută treisprezece mii două sute de franci.
69 O mie șapte sute douăzeci și șapte de franci.
70 Cincizeci și nouă de franci și patruzeci și opt de centime.
71 Un milion șase sute douăzeci și șase de mii de franci.
72 Douăzeci și nouă de milioane cinci sute douăzeci de mii nouă sute optzeci și trei de franci și patruzeci de centime.
73 Cinci sute patruzeci și doi de franci.
74 Aproximativ două sute de leghe.
75 Pe termometrul Fahrenheit. Asta înseamnă 28 de grade Celsius.
76 Mic curs de apă.
77 Cincisprezece milioane trei sute șaizeci și cinci de mii patru sute patruzeci de hectare.
78 Săparea puțului de la Grenelle a durat nouă ani; el are o adâncime de cinci sute patruzeci și șapte de metri.
79 Trei milioane cinci sute șaizeci și șase de mii nouă sute doi franci.
80 Dealul pietrelor.
81 După meridianul Washingtonului. Diferența față de meridianul Parisului este de 79°22'. Această longitudine este deci, în măsura franceză, de 83°25'.
82 Un fel de capre de lemn.
83 Aproximativ trei mii șase sute de metri.
84 Fonta se transformă în fier ductil scoțându-i-se acest carbon și acest siliciu prin afinare, în cuptoarele de pudlaj.
85 Gazeta maritimă.
86 Orașul Lunii.
87 Două milioane șapte sute zece mii de franci.
88 Mistificare.
89 Pasiunea care-l stăpânea.
90 Înclinarea axei lui Jupiter pe orbita sa nu e decât de 3°5'.
91 Punctul unde razele luminoase se întâlnesc după ce au fost refractate.
92 A costat 80.000 de ruble (320.000 de franci).
93 Se aude adesea vorbindu-se de lunete având o lungime mult mai mare; una, între altele, cu o distanță focală de 300 de picioare, a fost construită prin grija lui Dominique Cassini la Observatorul din Paris; dar trebuie știut că aceste lunete nu aveau tub. Obiectivul era suspendat în aer cu ajutorul unor catarge, iar observatorul, ținând ocularul în mână, se așeza în focarul obiectivului, cât mai exact cu putință. Vă închipuiți cât de anevoioasă era întrebuințarea acestor instrumente și ce greu era să centrezi două lentile așezate în aceste condiții.
94 Aceste reflectoare se numesc „front view telescope”.
95 Cel mai înalt pisc al Himalaiei.
96 Un milion șase sute de mii de franci.
97 Nebuloasă care apare sub forma unui rac.
98 Aproximativ două sute de litri.
99 Mâncare făcută din mai multe feluri de pește.
100 Domnul Belfast.
101 Bineînțeles că prin cuvântul „mări” noi înțelegem acele spații întinse care, probabil acoperite altădată de ape, nu mai sunt astăzi decât niște vaste câmpii.
102 Herschell, într-adevăr, a constatat că, la sateliți, mișcarea de rotație în jurul axei lor este totdeauna egală cu mișcarea de revoluție în jurul planetei. În consecință, ei arată totdeauna aceeași față. Sateliții lui Uranus fac o excepție destul de însemnată: mișcările lor se efectuează într-o direcție aproape perpendiculară pe planul orbitei, iar direcția mișcărilor este retrogradă, cu alte cuvinte sateliții săi se mișcă în sens invers celorlalți sateliți ai lumii solare.
103 Viteza medie a mișcării Pământului de-a lungul eclipticii nu e decât de treizeci de kilometri pe secundă.
104 Exact 119°55' longitudine la vest de meridianul Parisului.