O telegramă
Marile lucrări întreprinse de Gun-Club erau, pentru a spune astfel, terminate, și totuși mai erau două luni până la ziua în care proiectilul avea să fie lansat spre Lună. Două luni care păreau lungi ca niște ani față de nerăbdarea generală! Până atunci, cele mai mici amănunte ale operațiunii fuseseră reproduse în fiecare zi de către ziare, care erau devorate de ochi lacomi și pasionați; dar publicul se temea că, de acum înainte, acest „dividend de interes” ce i se distribuise să nu fie cumva micșorat și fiecare se înfricoșa la gândul că nu va mai primi partea sa de emoții zilnice. Nimic din toate acestea nu se-ntâmplă.
Incidentul cel mai neașteptat, cel mai extraordinar, cel mai de necrezut, cel mai nemaipomenit veni să înnebunească din nou spiritele avide și aruncă lumea întreagă într-o groaznică surescitare.
În ziua de 30 septembrie, la ora trei și patruzeci și șapte de minute după-amiază, o telegramă, transmisă prin cablul transoceanic dintre Valentia (Irlanda), Terra-Nova și coasta americană, sosi pe adresa președintelui Barbicane.
Președintele Barbicane rupse plicul, citi depeșa și, oricât de mare i-ar fi fost stăpânirea de sine, buzele îi păliră, ochii i se tulburară la citirea celor douăzeci de cuvinte ale acestei telegrame.
Iată textul telegramei, care există acum în arhivele Gun-Clubului:
Franța-Paris
30 septembrie, ora 4 dimineața.
Barbicane, Tampa, Florida, Statele Unite
Schimbați obuzul sferic printr-un proiectil cilindric-conic. Voi pleca în el. Sosesc cu steamerul Atlanta.
Michel Ardan