Sâmbătă dimineață, Elizabeth și domnul Collins se întâlniră la micul dejun cu câteva minute înaintea celorlalți; și el folosi prilejul ca să-i facă politețurile de despărțire pe care le socotea neapărat necesare.
— Nu știu, domnișoară Elizabeth, spuse el, dacă doamna Collins v-a arătat deja cât prețuiește bunătatea dumneavoastră de a fi venit la noi; dar sunt foarte sigur că nu veți pleca din casă fără să primiți mulțumirile ei. Favoarea prezenței dumneavoastră a fost foarte apreciată, vă asigur. Știm ce puține lucruri ar putea ispiti pe cineva să vină în umila noastră locuință. Felul nostru simplu de trai, încăperile noastre mici, puținii servitori și lumea puțină pe care o vedem trebuie să facă din Hunsford un loc nespus de plicticos pentru o tânără domnișoară ca dumneavoastră; dar sper că ne credeți recunoscători pentru bunăvoința dumneavoastră și că am făcut tot ce ne-a stat în putință ca să nu vă petreceți timpul neplăcut.
Elizabeth se grăbi să-i mulțumească și să-l asigure că fusese fericită. Petrecuse șase săptămâni foarte plăcute; iar bucuria de a fi cu Charlotte și atențiile binevoitoare pe care le primise o făceau pe ea să se simtă cea îndatorată. Domnul Collins fu încântat și, cu o solemnitate mai zâmbitoare, răspunse:
— Îmi face cea mai mare plăcere să aud că nu v-ați petrecut timpul neplăcut. Am făcut, fără îndoială, tot ce ne-a stat în putință; și, având din cea mai mare fericire posibilitatea să vă introducem într-o societate foarte aleasă și, prin legăturile noastre cu Rosings, mijlocul de a schimba adesea priveliștea umilului nostru cămin, cred că ne putem măguli că vizita dumneavoastră la Hunsford nu se poate să vă fi fost cu totul supărătoare. Situația noastră față de familia lui Lady Catherine este, într-adevăr, un avantaj și o binecuvântare cu totul ieșite din comun, cu care puțini se pot lăuda. Vedeți pe ce picior suntem. Vedeți cât de des suntem poftiți acolo. La drept vorbind, trebuie să mărturisesc că, oricare ar fi neajunsurile acestei umile case parohiale, n-aș socoti pe nimeni dintre cei care locuiesc în ea vrednic de compasiune, atâta vreme cât împărtășesc intimitatea noastră cu Rosings.
Cuvintele nu ajungeau pentru înălțimea simțămintelor sale și se văzu silit să se plimbe prin cameră, în timp ce Elizabeth încerca să împace politețea cu adevărul în câteva fraze scurte.
— De fapt, puteți duce în Hertfordshire o părere foarte favorabilă despre noi, scumpă verișoară. Mă măgulesc, cel puțin, că veți putea face aceasta. Ați fost martoră zi de zi la marile atenții pe care Lady Catherine le arată doamnei Collins; și, una peste alta, sunt încredințat că nu pare ca prietena dumneavoastră să fi tras un bilet nenorocos… dar asupra acestui punct e mai bine să tăcem. Dați-mi voie doar să vă asigur, scumpă domnișoară Elizabeth, că vă pot ura din toată inima și cu toată căldura aceeași fericire în căsnicie. Draga mea Charlotte și cu mine avem un singur cuget și un singur fel de a gândi. Există în toate o asemănare cu totul remarcabilă de caracter și de idei între noi. Parcă am fi fost făcuți unul pentru altul.
Elizabeth putu spune fără să mintă că e o mare fericire acolo unde e așa și, cu aceeași sinceritate, putu adăuga că era ferm încredințată de fericirea lui casnică și că se bucura de ea. Nu-i păru rău totuși când înșirarea acestei fericiri fu întreruptă de intrarea doamnei din care izvora. Biata Charlotte! Era trist s-o lași într-o asemenea tovărășie! Dar și-o alesese cu ochii deschiși; și, deși îi părea vădit rău că musafirii ei plecau, nu părea să ceară compasiune. Casa și gospodăria ei, parohia și păsările ei, și toate grijile legate de ele nu-și pierduseră încă farmecul.
În cele din urmă sosi cupeul, cuferele fură legate deasupra, pachetele puse înăuntru și totul fu declarat gata. După o despărțire afectuoasă între prietene, Elizabeth fu condusă la trăsură de domnul Collins; și, în timp ce coborau prin grădină, el o însărcina să transmită respectele lui întregii ei familii, fără să uite mulțumirile pentru bunătatea cu care fusese primit la Longbourn în timpul iernii și complimentele pentru domnul și doamna Gardiner, deși nu-i cunoștea. Apoi o ajută să urce, Maria o urmă, și ușa era pe punctul de a fi închisă când, deodată, el le aminti, cu oarecare consternare, că uitaseră până atunci să lase vreun mesaj pentru doamnele de la Rosings.
— Dar, adăugă el, doriți, firește, să le fie transmise umilele dumneavoastră respecte, împreună cu mulțumirile dumneavoastră recunoscătoare pentru bunătatea lor față de dumneavoastră cât ați stat aici.
Elizabeth nu se împotrivi; ușa fu apoi lăsată să se închidă și trăsura porni.
— Doamne Dumnezeule! strigă Maria după câteva minute de tăcere. Parcă n-ar fi trecut decât o zi sau două de când am venit! Și totuși, câte s-au întâmplat!
— Foarte multe, într-adevăr, spuse tovarășa ei, cu un suspin.
— Am luat masa de nouă ori la Rosings, pe lângă cele două dăți când am băut ceaiul acolo! Câte am să am de povestit!
— Și câte am să am eu de ascuns! adăugă Elizabeth în sinea ei.
Călătoria se desfășură fără multă vorbă și fără nicio sperietură; și, la patru ore după plecarea din Hunsford, ajunseră la casa domnului Gardiner, unde aveau să rămână câteva zile.
Jane arăta bine, iar Elizabeth nu prea avu prilejul să-i cerceteze starea sufletească, în mijlocul feluritelor invitații pe care bunătatea mătușii lor le pregătise pentru ele. Dar Jane urma să se întoarcă acasă cu ea, iar la Longbourn avea să fie destul răgaz de observat.
Între timp, nu fără efort se putu stăpâni să aștepte măcar până la Longbourn ca să-i povestească surorii sale despre cererea domnului Darcy. Să știe că îi stătea în putință să dezvăluie ceva ce avea s-o uimească atât de mult pe Jane și care, în același timp, avea să măgulească atât de mult tot ce mai rămăsese din propria ei vanitate și nu izbutise încă să alunge prin judecată era o ispită de a vorbi deschis pe care nimic n-ar fi putut-o învinge, afară de nehotărârea în care se afla încă în privința a cât anume să spună și de teama ca, odată intrată în subiect, să nu fie împinsă să repete ceva despre Bingley, care n-ar fi făcut decât s-o mâhnească și mai mult pe sora ei.