Toate întrebările pe care doamna Bennet, cu ajutorul celor cinci fiice ale sale, le-a putut pune cu privire la domnul Bingley, n-au fost totuși de ajuns pentru a-i smulge soțului său o descriere mulțumitoare a acestuia. L-au atacat în fel și chip — cu întrebări directe, cu insinuări istețe și aluzii ocolite — dar el le-a dejucat cu dibăcie toată iscusința și, până la urmă, au fost silite să accepte informațiile de mâna a doua de la vecina lor, Lady Lucas. Raportul acesteia era mai mult decât favorabil. Sir William rămăsese încântat. Domnul Bingley era tânăr, foarte chipeș, extrem de simpatic și — pentru a încununa totul — avea intenția să vină la balul următor cu un grup mare de prieteni. Nimic nu putea fi mai încântător! Să-ți placă dansul era un pas sigur spre a te îndrăgosti; și se nutreau speranțe foarte vii în privința inimii domnului Bingley.
— Dacă mi-aș putea vedea una dintre fete fericit căsătorită la Netherfield, spuse doamna Bennet soțului său, și pe toate celelalte tot atât de bine măritate, n-aș mai avea ce dori.
După câteva zile, domnul Bingley întoarse vizita și petrecu cu domnul Bennet, în bibliotecă, vreo zece minute. Nutrise speranța de a fi admis în prezența tinerelor domnișoare, de a căror frumusețe auzise atâtea; dar îl văzu numai pe tatăl lor. Doamnele au fost ceva mai avantajate pentru că ele avură norocul să constate — de la o fereastră de sus — că tânărul purta o haină albastră și călărea pe un cal negru.
Curând după aceasta i se trimise o invitație la masă, iar doamna Bennet alcătuise deja un meniu care să facă cinste artei sale de gospodină, când sosi un răspuns ce amâna totul. Domnul Bingley era obligat să fie la Londra în ziua următoare și, ca atare, îi era imposibil să accepte onoarea ce i se făcuse etc. Doamna Bennet fu foarte dezamăgită. Nu-și putea închipui ce treburi avea la Londra, atât de curând după sosirea lui în Hertfordshire; și începu să se teamă că s-ar putea ca domnul Bingley să zboare mereu dintr-un loc în altul și să nu se stabilească niciodată la Netherfield, cum ar fi trebuit să facă. Lady Lucas i-a liniștit puțin temerile sugerându-i că dânsul plecase la Londra numai ca să adune un grup mare de prieteni pentru bal; și în curând se zvoni că domnul Bingley urma să vină la bal cu douăsprezece doamne și șapte domni. Fetele s-au întristat auzind de numărul atât de mare de doamne; dar s-au consolat în ajunul balului, când au aflat că, în loc de douăsprezece, a venit de la Londra numai cu șase persoane — cele cinci surori ale sale și un văr. Când însă grupul și-a făcut apariția în sala de bal, se compunea numai din cinci, cu totul — domnul Bingley, cele două surori ale sale, soțul surorii celei mari și încă un bărbat tânăr.
Domnul Bingley era chipeș și avea maniere de domn; o înfățișare plăcută și o purtare simplă, neafectată. Surorile sale erau femei frumoase, cu un aer hotărât la modă. Cumnatul lui, domnul Hurst, nu avea decât înfățișarea unui domn; dar prietenul său, domnul Darcy, atrase atenția întregului salon prin distincția persoanei sale — înălțimea, trăsăturile frumoase, expresia nobilă — și prin zvonul care, cinci minute după ce intrase, era pe buzele tuturor, că ar avea zece mii pe an. Domnii au declarat că era un bărbat de toată frumusețea; doamnele, că era mult mai frumos decât domnul Bingley; și a fost privit cu mare admirație cam jumătate din seara aceea, până când purtarea lui a stârnit o antipatie care a întors valul popularității câștigate: pentru că descoperiseră că era mândru, că se credea superior celorlalți, că era imposibil de mulțumit; și nici toată marea lui moșie din Derbyshire nu l-a mai putut scăpa de a avea o înfățișare cât se poate de respingătoare și de antipatică și de a fi nevrednic să fie comparat cu prietenul său.
Domnul Bingley făcuse imediat cunoștință cu toate persoanele mai importante din salon, fusese plin de viață, expansiv; dansase toate dansurile, se supărase că balul se sfârșise atât de devreme și spusese că va da el însuși un bal la Netherfield. Asemenea însușiri plăcute trebuiau să grăiască de la sine. Ce contrast între el și prietenul său! Domnul Darcy a dansat numai o dată cu doamna Hurst și o dată cu domnișoara Bingley, a refuzat să fie prezentat vreunei alte doamne și și-a petrecut restul serii învârtindu-se prin salon și aruncând o vorbă, când și când, câte unuia din grupul său. Se lămuriseră asupra caracterului său. Era omul cel mai înfumurat, cel mai antipatic din lume și toți sperau că nu va mai veni pe acolo niciodată. Printre cei mai porniți împotriva lui era doamna Bennet, a cărei indignare față de purtarea domnului Darcy, în general, se ascuțise până la o ranchiună personală, din cauza afrontului adus uneia dintre fiicele sale.
Elizabeth Bennet fusese obligată să piardă două dansuri, din cauză că erau prea puțini domni; și, în acel timp, domnul Darcy se aflase destul de aproape pentru ca ea să audă, întâmplător, o conversație dintre el și domnul Bingley care venise de la dans, pentru câteva minute, spre a insista pe lângă prietenul său să danseze și el.
— Haide, Darcy, îi spuse, trebuie neapărat să dansezi. Nu pot să sufăr să te văd stând deoparte, singur, în felul acesta stupid. Ai face mult mai bine să dansezi.
— Nici nu mă gândesc. Știi cât detest acest lucru, afară doar de cazul când îmi cunosc foarte bine partenera. La un bal ca acesta mi-ar fi insuportabil. Surorile tale au deja parteneri și în tot salonul nu există o altă femeie cu care să pot dansa, fără să însemne o pedeapsă pentru mine.
— N-aș vrea să fiu atât de mofturos ca tine, exclamă Bingley, nici pentru un regat! Pe cuvântul meu, n-am întâlnit în viața mea atâtea fete drăguțe ca în seara asta; și câteva dintre ele, vezi, sunt neobișnuit de frumoase.
— Tu dansezi cu singura fată frumoasă din această încăpere, spuse domnul Darcy, privind-o pe cea mai mare dintre domnișoarele Bennet.
— Oh! Este făptura cea mai frumoasă pe care am văzut-o vreodată! Este însă colo, chiar în spatele tău, una dintre surorile ei care-i foarte drăguță și, cred, foarte plăcută. Te rog, dă-mi voie să-i cer partenerei mele să i te prezinte.
— Despre care vorbești? întrebă el și, întorcându-se, o privi o clipă pe Elizabeth, până ce, întâlnindu-i privirea, își retrase ochii și spuse cu răceală: — E acceptabilă, dar nu destul de frumoasă ca să mă ispitească pe mine; și, în momentul de față, nu am chef să dau importanță domnișoarelor neglijate de alți bărbați. Ai face mai bine să te întorci la partenera ta și să te bucuri de zâmbetele ei, căci cu mine îți pierzi timpul.
Domnul Bingley îi urmă sfatul. Domnul Darcy se îndepărtă, iar Elizabeth rămase cu sentimente nu prea cordiale pentru el. Povesti totuși cu mult haz această întâmplare prietenelor sale, căci avea o fire vioaie, glumeață, care se amuza de orice lucru ridicol.
În general, seara trecu în mod plăcut pentru toată familia. Doamna Bennet își văzuse fiica cea mare mult admirată de oaspeții de la Netherfield. Domnul Bingley dansase cu ea de două ori și surorile lui o remarcaseră. Jane era tot atât de încântată de toate acestea, ca și mama ei, dar într-un fel mai rezervat. Elizabeth se bucura de bucuria Janei. Mary se auzise pomenită în fața domnișoarei Bingley drept cea mai desăvârșită fată din împrejurimi; Catherine și Lydia fuseseră destul de norocoase să nu ducă niciodată lipsă de parteneri, singurul lucru la care învățaseră până atunci să țină la un bal. S-au întors deci toate bine dispuse la Longbourn, satul în care trăiau și unde treceau drept locuitorii cei mai de vază. L-au găsit pe domnul Bennet încă treaz. Cu o carte în mână, uita de timp; și, în cazul de față, era și foarte curios să afle ce se întâmplase într-o seară ca aceea, care iscase speranțe atât de frumoase. Ar fi preferat, mai degrabă, ca toate planurile soției lui cu privire la străin să dea greș, dar își dădu seama imediat că va avea de ascultat cu totul altă poveste.
— Oh! dragă domnule Bennet, strigă ea de cum deschise ușa, am avut o seară încântătoare, un bal nemaipomenit. Cât aș fi vrut să fii acolo! Jane a fost atât de admirată; ce putea fi mai bine! Toți au spus că arată foarte bine și domnul Bingley a găsit-o tare frumoasă și a dansat cu ea de două ori. Gândește-te numai la asta, dragul meu! Chiar a dansat cu ea de două ori; și a fost singura din tot salonul pe care a invitat-o și a doua oară. Mai întâi a poftit-o pe domnișoara Lucas. Ce ciudă mi-a fost când l-am văzut pornind cu ea! Totuși, nu a plăcut-o deloc — într-adevăr, nimeni nu poate s-o placă, știi, și a părut înnebunit de Jane când a văzut-o dansând. Așa că a întrebat cine e, a cerut să-i fie prezentat și a invitat-o la următoarele două dansuri. Apoi, a treia pereche de dansuri a dansat-o cu domnișoara King, a patra cu Maria Lucas, a cincea iarăși cu Jane, a șasea cu Lizzy, iar Boulanger-ul…
— Dacă ar fi avut nițică milă de mine, exclamă soțul enervat, n-ar fi dansat nici pe jumătate atât! Pentru numele Domnului, nu-mi mai pomeni de partenerele sale! Doamne, de ce nu și-a scrântit glezna de la primul dans!
— Vai, dragul meu! continuă doamna Bennet, sunt încântată de el! Este atât de frumos! Și surorile lui sunt fermecătoare! N-am văzut în viața mea ceva mai elegant decât rochiile lor. Cred că dantela de pe toaleta doamnei Hurst…
Aici fu din nou întreruptă. Domnul Bennet protestă împotriva oricărei descrieri a vreunei găteli, iar ea fu astfel obligată să caute un alt aspect al subiectului și povesti, plină de amărăciune și cu oarecare exagerare, groaznica bădărănie a domnului Darcy.
— Dar te pot asigura, adăugă ea, că Lizzy n-are prea mult de pierdut dacă nu corespunde gustului său; pentru că este un om grozav de antipatic, oribil, și care nu merită să te ostenești să-i placi. Atât de distant, atât de trufaș, de nesuferit! Se foia ici, se foia colo, închipuindu-și că-i cine știe ce! Nu destul de frumoasă pentru a dansa cu el! Tare aș mai fi vrut să fi fost dumneata acolo, dragul meu, să-i fi spus una cum știi dumneata. Eu îl detest.