Domnul Bennet a fost printre primii care s-au dus la domnul Bingley. Avusese tot timpul intenția să-i facă această vizită deși, până în ultima clipă, o asigurase pe soția sa că nu se va duce; și, până în seara zilei în care făcuse vizita, ea nu știuse nimic. Atunci i se dezvălui totul în felul următor: văzându-și cea de a doua fiică ocupată cu dichisitul unei pălării, domnul Bennet i se adresă deodată astfel:
— Sper că-i va plăcea domnului Bingley, Lizzy.
— Nu suntem în situația de a ști ce îi place domnului Bingley, răspunse mama înciudată, deoarece nu-i putem face o vizită.
— Dar uiți, mamă, spuse Elizabeth, că-l vom întâlni la baluri și că doamna Long a promis să ni-l prezinte.
— Nu cred că doamna Long va face așa ceva. Are ea însăși două nepoate. E o femeie egoistă, falsă, nu dau doi bani pe ea.
— Nici eu, spuse domnul Bennet, și mă bucur să văd că nu te bizui pe serviciile ei.
Doamna Bennet nu binevoi să dea vreun răspuns; dar, incapabilă să se stăpânească, începu s-o dojenească pe una dintre fete.
— Nu mai tot tuși, Kitty, pentru numele Domnului! Ai puțină milă de nervii mei. Mi-i faci ferfeniță.
— Kitty nu-i deloc discretă cu tusea ei, spuse tatăl. Tușește când nu trebuie.
— Nu tușesc de plăcere, spuse Kitty necăjită. Când are loc balul tău viitor, Lizzy?
— De mâine în două săptămâni.
— Da, așa e, întări mama. Și doamna Long nu se va întoarce decât în ajun, așa că-i va fi imposibil să ni-l prezinte pentru că nu-l va cunoaște nici ea.
— Atunci, draga mea, ai putea s-o întreci pe prietena dumitale și să i-l prezinți dumneata ei.
— Imposibil, domnule Bennet, imposibil, când eu însămi nu-l cunosc. Cum poți fi atât de sâcâitor?
— Apreciez prudența dumitale. O cunoștință de două săptămâni este, desigur, foarte puțin. Nu poți cunoaște adevărata fire a unui om după numai două săptămâni. Dar, dacă noi nu îndrăznim, altcineva o va face; și, la urma urmelor, doamna Long și nepoatele sale trebuie să-și încerce și ele norocul, și de aceea, cum ea o va socoti un gest de bunăvoință, dacă dumneata te dai în lături de la această îndatorire, mi-o asum eu.
Fetele își priviră tatăl încremenite. Doamna Bennet spuse numai: „Prostii, prostii!”
— Care poate fi sensul acestei exclamații emfatice? se repezi el. Consideri formalitatea prezentării și importanța care i se dă drept o prostie? Nu prea pot fi de acord cu dumneata în chestiunea aceasta. Ce spui, Mary? Căci tu ești o domnișoară cu idei profunde, știu, citești cărți serioase și scoți citate din ele.
Mary ar fi dorit să spună ceva foarte inteligent, dar nu știa cum.
— În timp ce Mary își pune ideile la punct, continuă el, să ne întoarcem la domnul Bingley.
— M-am săturat de domnul Bingley, replică soția sa.
— Îmi pare rău să aud așa ceva; dar de ce nu mi-ai spus-o mai înainte? Dacă știam acest lucru azi-dimineață, desigur, nu i-aș fi făcut vizita. Ce ghinion! Dar cum i-am făcut într-adevăr această vizită, nu mai putem să-l evităm.
Uimirea doamnelor fu tocmai ceea ce dorise el, uimirea doamnei Bennet depășind, poate, pe a tuturor, deși, după ce primul val de bucurie trecu, ea le declară că tot timpul se așteptase la asta.
— Ce bun ai fost, dragă domnule Bennet! Știam eu că te voi convinge până la urmă. Eram sigură că-ți iubești fetele prea mult ca să nu iei în considerație o asemenea cunoștință. Vai, ce încântată sunt! Și ce farsă grozavă, să te fi dus azi-dimineață și să nu ne spui un singur cuvânt până acum.
— Acum, Kitty, poți tuși cât vrei, spuse domnul Bennet și, rostind aceste vorbe, părăsi camera, sătul de exaltarea soției sale.
— Ce tată minunat aveți, fetelor! spuse ea, după ce se închise ușa. Nu știu cum o să-l puteți răsplăti vreodată pentru bunătatea lui; și nici pe mine, de altfel. La vârsta noastră nu este prea plăcut — pot să v-o spun — să faci mereu cunoștințe noi; de dragul vostru însă nu știu ce n-am face! Lydia, puișorul meu, deși ești cea mai mică, sunt sigură că domnul Bingley va dansa cu tine la balul următor.
— Oh! făcu Lydia energică, n-am nicio grijă, căci deși sunt cea mai mică, eu sunt cea mai înaltă dintre toate.
Restul serii l-au petrecut întrebându-se cât de repede va întoarce domnul Bingley vizita domnului Bennet și plănuind când să-l invite la masă.