Nuca
Dacă, din punct de vedere fizionomic, cașalotul este un Sfinx, pentru frenolog creierul lui pare acel cerc geometric căruia nu i se poate face cvadratura.
La făptura pe deplin crescută, craniul măsoară cel puțin douăzeci de picioare în lungime. Scoateți din articulație falca de jos, și vederea laterală a acestui craniu e ca vederea laterală a unui plan moderat înclinat, sprijinit de-a lungul întregii sale întinderi pe o bază orizontală. Dar la făptura vie — după cum am văzut în altă parte — spațiul unghiular de deasupra acestui plan înclinat e umplut și adus aproape la forma unui pătrat de masa enormă a câlților și a spermanțetului. La capătul înalt, craniul formează un crater în care să se culce acea parte a masei; iar sub podeaua lungă a acestui crater — într-o altă cavitate, rareori mai mare de zece țoli în lungime și tot atâția în adâncime — se odihnește creierul acestui monstru, doar cât un pumn. Creierul se află la cel puțin douăzeci de picioare de fruntea lui aparentă, cât timp e viu; stă ascuns în dosul vastelor fortificații ale capului, ca citadela cea mai dinăuntru în cuprinsul întinselor fortificații ale Quebecului. Atât de bine e ascuns în el, ca o casetă de preț, încât am cunoscut vânători de balene care neagă categoric că ar avea cașalotul vreun alt creier decât acea aparență palpabilă de creier alcătuită de yarzii cubici ai depozitului său de spermanțet. Cu ciudatele ei pliuri, straturi și încolăciri, această parte tainică a lui li se pare, după mintea lor, mai potrivită cu ideea puterii sale de ansamblu pentru a fi socotită sediul inteligenței lui.
E limpede, așadar, că, din punct de vedere frenologic, capul acestui Leviatan, în starea vie și intactă a făpturii, este o amăgire deplină. Cât despre adevăratul său creier, nu poți atunci să vezi niciun semn al lui și nici să pipăi vreunul. Balena, ca toate lucrurile puternice, poartă o frunte falsă în fața lumii de rând.
Dacă îi despovărezi craniul de grămezile de spermanțet și apoi îi privești din spate capătul dinapoi, care e capătul înalt, te va izbi asemănarea lui cu craniul omenesc, privit în aceeași poziție și din același punct. Într-adevăr, pune acest craniu întors astfel — micșorat la dimensiunile celui omenesc — printre craniile de oameni dintr-o planșă, și fără voie îl vei confunda cu ele; iar, observând adânciturile de pe o parte a creștetului său, vei spune în graiul frenologilor: „Acest om nu avea stimă de sine și nici venerație.” Și prin aceste negații, privite împreună cu faptul afirmativ al volumului și puterii sale prodigioase, îți poți forma cel mai bine ideea cea mai adevărată, deși nu cea mai înveselitoare, despre ceea ce este puterea supremă.
Dar dacă, din pricina dimensiunilor relative ale creierului propriu-zis al balenei, îl socotești cu neputință de cartografiat cum se cuvine, atunci am o altă idee pentru tine. Dacă privești cu luare-aminte șira spinării aproape oricărui patruped, te va izbi asemănarea vertebrelor lui cu un șirag de cranii pitice, toate păstrând o asemănare rudimentară cu craniul propriu-zis. E o idee germană aceea că vertebrele sunt de-a dreptul cranii nedezvoltate. Dar această ciudată asemănare exterioară, cred eu, nu germanii au fost cei dintâi care s-o observe. Un prieten străin mi-a arătat-o odată în scheletul unui dușman pe care îl ucisese și cu ale cărui vertebre încrusta, într-un fel de basorelief, prora ca un cioc a canoei sale. Acum, eu socotesc că frenologii au scăpat din vedere un lucru însemnat, neîmpingându-și cercetările de la cerebel prin canalul spinal. Căci cred că o bună parte din caracterul unui om se va vedea în șira lui. Aș prefera să-ți pipăi șira spinării decât țeasta, oricine ai fi. O șiră ca o grindă subțire n-a susținut încă niciodată un suflet plin și nobil. Mă bucur de șira mea ca de hampa trainică și îndrăzneață a acelui steag pe care îl desfășor numai pe jumătate în fața lumii.
Aplică la cașalot această ramură spinală a frenologiei. Cavitatea lui craniană se continuă cu prima vertebră a gâtului; iar în acea vertebră canalul spinal măsoară la bază zece țoli de-a curmezișul și opt în înălțime, având forma unui triunghi cu baza în jos. Pe măsură ce trece prin vertebrele rămase, canalul se îngustează, dar pe o distanță însemnată își păstrează o capacitate mare. Acum, desigur, acest canal e umplut cu o substanță ciudat de fibroasă, cam aceeași ca în creier — măduva spinării — și comunică direct cu creierul. Mai mult încă, pe multe picioare după ieșirea din cavitatea creierului, măduva spinării își păstrează circumferința nescăzută, aproape egală cu a creierului. Ținând seama de toate acestea, ar fi oare nesăbuit să cercetezi și să cartografiezi frenologic șira spinării balenei? Căci, privită în această lumină, uimitoarea micime relativă a creierului ei propriu-zis e mai mult decât compensată de uimitoarea mărime relativă a măduvei spinării.
Dar, lăsând acest indiciu să lucreze cum o putea asupra frenologilor, aș lua doar pentru o clipă drept bună teoria spinală, în legătură cu cocoașa cașalotului. Această augustă cocoașă, dacă nu mă înșel, se înalță deasupra uneia dintre vertebrele mai mari și este, prin urmare, într-un fel, mulajul ei convex din afară. Judecând după poziția ei relativă, aș numi, așadar, această cocoașă înaltă organul fermității ori al neîmblânzirii la cașalot. Și că marele monstru e de neîmblânzit, veți mai avea prilej să aflați.