Miezul nopții, în teugă
Harponieri și marinari.
(Trinca se ridică și îi dezvăluie pe cei de cart în picioare, tolăniți, rezemați ori culcați în felurite poziții, toți cântând în cor.)
Rămas-bun și adio, doamne spaniole!
Rămas-bun și adio, doamne din Spania!
Căpitanul nostru a poruncit —
Primul marinar din Nantucket:
O, băieți, nu fiți sentimentali; face rău la digestie! Luați un tonic, urmați-mă!
(Cântă și toți se iau după el.)
Căpitanul nostru stătea pe punte,
Cu o lunetă în mână,
Privind acele mândre balene
Ce suflau pe lângă orice țărm.
O, putinile-n bărci, băieții mei,
Și lângă brațe stați,
Și vom lua una din balenele frumoase,
Mână peste mână, băieți!
Fiți, dar, veseli, flăcăi! Să nu vă lase inima,
Când harponierul viteaz lovește balena!
Vocea secundului de pe puntea de la pupă:
Opt bătăi de clopot acolo, la proră!
Al doilea marinar din Nantucket:
Gata cu corul! Opt bătăi acolo! Auzi, clopotarule? Bate clopotul de opt ori, Pip, negrișorule! Și lasă-mă pe mine să strig cartul. Am gura potrivită pentru asta — gura cât un butoi. Așa, așa — (își vâră capul în jos prin tambuchi) — cartul de tri—bo-o-o-ord, a-h-o-i! Opt bătăi acolo, jos! Sus pe punte!
Marinarul olandez:
Strașnic somn la noapte, amice; noapte din belșug pentru așa ceva. Văd eu asta în vinul bătrânului nostru Mogul: pe unii îi amorțește tot atât cât pe alții îi înviorează. Noi cântăm; ei dorm — da, zac acolo jos ca butoaiele din rândul de la fund. Mai dă-i o dată! Uite, ia pompa asta de aramă și strigă-i prin ea. Spune-le să nu mai viseze la drăguțele lor. Spune-le că-i învierea; trebuie să le dea sărutul cel din urmă și să vină la judecată. Așa merge — asta-i; gâtlejul nu ți l-ai stricat mâncând unt de Amsterdam.
Marinarul francez:
Psst, băieți! Hai să jucăm un jig sau două înainte să ancorăm în Golful Păturii. Ce ziceți? Vine cartul celălalt. Pregătiți toate picioarele! Pip! Micule Pip! Ura, cu tamburina ta!
Pip:
(Morocănos și somnoros.)
Nu știu unde e.
Marinarul francez:
Atunci bate-te pe burtă și mișcă-ți urechile. Jucați jigul, oameni buni, vă spun eu; veselia-i parola; ura! Al naibii să fiu, nu dansați? Acum, în șir indian, și galopați în pasul dublu târșâit! Aruncați-vă! Picioarele! Picioarele!
Marinarul islandez:
Nu-mi place podeaua ta, amice; prea e săltăreață pentru gustul meu. Eu îs obișnuit cu podele de gheață. Îmi pare rău să arunc apă rece peste toată treaba asta; dar iartă-mă.
Marinarul maltez:
Și eu la fel; unde ți-s fetele? Cine, afară de un prost, s-ar lua cu dreapta de mâna stângă și s-ar întreba singur: ce mai faci? Partenere! Eu trebuie să am partenere!
Marinarul sicilian:
Da; fete și un petic de verdeață! Atunci țopăi cu voi; da, mă fac lăcustă!
Marinarul din Long Island:
Ei, ei, îmbufnaților, mai suntem destui. Prășiți porumbul cât puteți, vă spun eu. Toate picioarele merg curând la seceriș. Ah! Iată că vine muzica; acum să vă văd!
Marinarul din Azore:
(Urcând și aruncând tamburina în sus prin tambuchi.)
Poftim, Pip; și iată stâlpii vinciului; sus pe ei! Acum, băieți!
(Jumătate dintre ei dansează după tamburină; unii coboară sub punte; alții dorm ori zac printre colacii de parâme. Înjurături din belșug.)
Marinarul din Azore:
(Dansând.)
Dă-i, Pip! Bate-o, clopotarule! Bate-o, zbate-o, fă-o să salte, fă-o să tresalte, clopotarule! Fă să zboare licurici; rupe-i zornăitoarele!
Pip:
Zornăitoarele, zici? Ia uite, a mai căzut una; așa de tare bat.
Marinarul din China:
Atunci zdrăngăne-ți dinții și bate înainte; fă din tine o pagodă.
Marinarul francez:
Veseli până la nebunie! Ține cercul sus, Pip, să sar prin el! Focuri despicate! Rupeți-vă!
Tashtego:
(Fumând în liniște.)
Ăsta-i omul alb; el zice că asta-i distracție: hm! Eu îmi cruț sudoarea.
Bătrânul marinar din Man:
Mă întreb dacă flăcăii ăștia veseli se gândesc peste ce dansează. «Am să-ți dansez pe mormânt, am să-ți dansez» — asta-i amenințarea cea mai amară a femeilor voastre de noapte, care înfruntă vânturile din față pe după colțuri. O, Hristoase! Când te gândești la flotele verzi și la echipajele cu cranii verzi! Ei, ei; poate că lumea întreagă-i o minge, cum susțineți voi, învățaților; și atunci e drept s-o faceți o singură sală de bal. Dansați înainte, flăcăi, sunteți tineri; am fost și eu cândva.
Al treilea marinar din Nantucket:
Pauză! Uf! Asta-i mai rău decât să tragi la rame după balene pe mare fără vânt — dă-ne un fum, Tash.
(Se opresc din dans și se adună în grupuri. Între timp cerul se întunecă — vântul se întețește.)
Marinarul lascar:
Pe Brahma! Băieți, curând va trebui să coborâm pânzele. Gangele născut în cer, cu mareea înaltă, s-a prefăcut în vânt! Îți arăți fruntea neagră, Shiva!
Marinarul maltez:
(Tolănindu-se și scuturându-și căciula.)
Sunt valurile — acum e rândul căciulilor de zăpadă să joace jigul. Îndată își vor scutura ciucurii. De-ar fi toate valurile femei, m-aș duce să mă înec și aș dansa cu ele mereu pasul chassé! Nimic nu-i atât de dulce pe pământ — poate că nici cerul nu-l poate egala! — ca sânii calzi, sălbatici, zăriți fulgerător în dans, când brațele boltite pe deasupra ascund asemenea struguri copți, gata să plesnească.
Marinarul sicilian:
(Tolănindu-se.)
Nu-mi vorbi mie de asta! Ascultă, băiete — împletiri iuți de mădulare — unduiri mlădioase — sfieli — fâlfâiri! Buză! Inimă! Șold! Toate se ating în treacăt: necontenit se ating și se desprind! Fără să guști, ia seama, altfel vine sațul. Ei, păgânule? (Îl ghiontește.)
Marinarul din Tahiti:
(Tolănindu-se pe o rogojină.)
Slavă ție, sfântă goliciune a fetelor noastre care dansează! Heeva-Heeva! Ah! Tahiti cu văluri joase și palmieri înalți! Încă mă odihnesc pe rogojina ta, dar pământul moale s-a dus de sub ea! Te-am văzut țesută în pădure, rogojina mea! Verde în ziua dintâi când te-am adus de acolo; acum cu totul tocită și veștejită. Vai mie! Nici tu, nici eu nu putem îndura schimbarea! Dar atunci, dacă-am fi răsădiți în cerul de colo? Aud oare șuvoaiele vuind din vârful de sulițe al lui Pirohitee, când sar în jos peste stânci și îneacă satele? Rafala! Rafala! Sus, spinare, înfrunt-o! (Sare în picioare.)
Marinarul portughez:
Cum se mai rostogolește marea, izbind coasta corăbiei! Pregătiți-vă să luați terțarole, voinicilor! Vânturile abia își încrucișează săbiile; îndată au să împungă de-a valma.
Marinarul danez:
Pocnește, pocnește, corabie bătrână! Câtă vreme pocnești, ții! Bravo! Secundul de colo te ține zdravăn la treabă. Nu-i mai fricos decât fortul de pe insula din Cattegat, pus acolo să lupte cu Baltica, cu tunurile biciuite de furtună, pe care se încheagă sarea mării!
Al patrulea marinar din Nantucket:
Are ordinele lui, luați aminte. L-am auzit pe bătrânul Ahab spunându-i că trebuie să ucidă întotdeauna o vijelie, cam cum sparg ei o trombă de apă cu un pistol — trageți cu corabia drept în ea!
Marinarul englez:
Pe sânge! Dar bătrânul ăsta-i un moș de ispravă! Noi suntem flăcăii care să-i vâneze balena!
Toți:
Da! Da!
Bătrânul marinar din Man:
Cum se mai scutură cei trei pini! Pinii sunt copacii cărora le e cel mai greu să trăiască atunci când sunt mutați în alt pământ, iar aici nu-i decât lutul blestemat al echipajului. Ține-o drept, timonierule! Ține-o drept. Asta-i vremea în care inimile viteze se frâng pe uscat, iar corpurile corăbiilor cu chilă se despică pe mare. Căpitanul nostru are semnul lui din naștere; priviți acolo, băieți, mai e unul pe cer — aprins, sinistru, vedeți, pe când tot restul e negru ca smoala.
Daggoo:
Și ce-i cu asta? Cui îi e frică de negru îi e frică și de mine! Din el sunt tăiat ca din carieră!
Marinarul spaniol:
(Aparte.) Vrea să intimideze, ah! Vechea dușmănie mă face arțăgos. (Înaintând.) Da, harponierule, rasa ta e fără îndoială latura întunecată a omenirii — și încă diavolesc de întunecată. Fără supărare.
Daggoo (sumbru):
Deloc.
Marinarul din St. Jago:
Spaniolul acela-i nebun sau beat. Dar asta nu se poate, ori numai în cazul lui apele de foc ale bătrânului nostru Mogul își fac efectul cam târziu.
Al cincilea marinar din Nantucket:
Ce-am văzut — un fulger? Da.
Marinarul spaniol:
Nu; Daggoo își arată dinții.
Daggoo (sărind):
Înghite-i pe-ai tăi, omulețule! Piele albă, ficat alb!
Marinarul spaniol (ieșindu-i înainte):
Te înjunghii din toată inima! Trup mare, suflet mic!
Toți:
Bătaie! Bătaie! Bătaie!
Tashtego (trăgând un fum):
Bătaie jos și bătaie sus — zeii și oamenii — tot bătăuși! Hm!
Marinarul din Belfast:
Bătaie! Zău, o bătaie! Binecuvântată fie Fecioara, o bătaie! Mă arunc și eu cu voi!
Marinarul englez:
Joc cinstit! Smulgeți-i cuțitul spaniolului! Un cerc, un cerc!
Bătrânul marinar din Man:
Gata făcut. Iată! Cercul orizontului. În cercul acela Cain l-a lovit pe Abel. Dulce treabă, dreaptă treabă! Nu? Atunci, Dumnezeule, de ce-ai făcut cercul?
Vocea secundului de pe puntea de la pupă:
La fungi! Strângeți velele arboretului! Fiți gata să luați terțarole la gabiere!
Toți:
Vijelia! Vijelia! Săriți, flăcăii mei veseli! (Se împrăștie.)
Pip (ghemuindu-se sub vinci):
Veseli? Dumnezeu să-i ajute pe asemenea flăcăi veseli! Criș, craș! S-a dus straiul focului! Blang-vang! Dumnezeule! Mai jos, Pip, că vine verga zburătorului! E mai rău decât să fii în pădurea învârtejită de vânt în ultima zi a anului! Cine s-ar mai cățăra acum după castane? Dar iată-i că se duc, toți înjurând, iar eu, aici, nu. Frumoase perspective pentru ei; sunt pe drumul spre cer. Ține-te bine! Măi să fie, ce vijelie! Dar flăcăii aceia sunt încă și mai răi — ăia-s vijeliile voastre albe, ăia. Vijelii albe? Balena albă, brr! brr! Tocmai le-am auzit toate vorbele, iar de balena albă — brr! brr! — s-a pomenit o singură dată! Și abia în seara asta — îmi zornăie tot trupul ca tamburina mea — anaconda aceea de moș i-a pus să jure că o vor vâna! O, tu, Dumnezeu mare și alb, colo sus, pe undeva în întunericul acela, ai milă de băiețelul acesta negru de aici, jos; păzește-l de toți oamenii care n-au măruntaie să simtă frica!
*****