Sutana
Dacă ai fi pășit la bordul lui „Pequod” într-un anumit moment al acestei post-mortemizări a balenei și te-ai fi plimbat înainte, până aproape de vinci, sunt destul de sigur că ai fi cercetat cu nu puțină curiozitate un obiect foarte straniu și enigmatic, pe care l-ai fi văzut acolo, zăcând cât era de lung în scurgerile de sub vânt. Nici minunatul rezervor din capul uriaș al balenei; nici nemaipomenita sa falcă de jos, scoasă din încheieturi; nici minunea cozii sale simetrice; niciuna dintre acestea nu te-ar fi uimit atât cât chiar și o întrezărire a acelui con de neînțeles — mai lung decât e de înalt un om din Kentucky, aproape de un picior în diametru la bază și negru ca jaisul, ca Yojo, idolul de abanos al lui Queequeg. Și un idol este, într-adevăr; ori, mai curând, în vremurile de demult, era chipul său. Un idol ca acela aflat în dumbrăvile tainice ale reginei Maachah din Iudeea; și, pentru că i se închina, regele Asa, fiul ei, o înlătură de la domnie, nimici idolul și-l arse, ca pe o urâciune, lângă pârâul Cedron, după cum se înfățișează în chip învăluit în al cincisprezecelea capitol al primei cărți a Regilor.
Privește marinarul numit tocător, care vine acum și, ajutat de doi tovarăși, își pune cu greu în spinare grandissimus, cum îi spun marinarii, apoi, cu umerii încovoiați, se îndepărtează împleticindu-se, ca un grenadier ce duce un camarad mort de pe câmpul de luptă. Întinzându-l pe puntea teugii, începe acum să-i jupoaie pielea neagră, păstrându-i forma de cilindru, ca un vânător african pielea unui boa. Apoi întoarce pielea pe dos, ca pe un crac de pantalon; o întinde zdravăn, încât aproape îi dublează diametrul; și, la urmă, o atârnă bine desfăcută în greement, să se usuce. În curând este dată jos; atunci îi taie vreo trei picioare dinspre capătul ascuțit, iar la celălalt capăt face două despicături pentru brațe, după care se strecoară în ea, cât e de lung, cu trupul întreg. Tocătorul stă acum în fața ta, înveșmântat în toate odăjdiile chemării sale. În întregul său ordin, din vremuri nepomenite, numai acest veșmânt îl va apăra cum se cuvine în timp ce îndeplinește funcțiile aparte ale slujbei sale.
Slujba aceasta constă în tocarea bucăților de «cal» de untură pentru cazane; o operație făcută pe o ciudată capră de lemn, așezată cu un capăt sprijinit de parapet și cu un ciubăr încăpător dedesubt, în care bucățile tocate cad repede, ca foile de pe pupitrul unui orator înflăcărat. Îmbrăcat într-un negru cuviincios; stând într-un amvon la vedere; aplecat asupra foilor de Biblie; ce candidat la o arhiepiscopie, ce flăcău de Papă ar fi acest tocător![20]
Note
[20] Foi de Biblie! Foi de Biblie! Acesta este strigătul neschimbat al secunzilor către tocător. Îi poruncește să fie cu băgare de seamă și să taie bucățile la care lucrează în felii cât se poate de subțiri, căci astfel treaba scoaterii unturii prin fierbere se iuțește mult, iar cantitatea ei crește în chip însemnat, pe lângă faptul că poate i se îmbunătățește și calitatea.